Răzvan şi Dragoş Bâscă aveau în anul de graţie 1989 puţin peste un deceniu şi o situaţie singulară printre puştii de vârste similare. Cum nu aveau bunici "la ţară", trebuia să-şi petreacă vacanţa mare în Iaşi, în timp ce toţi ceilalţi copii din bloc se bucurau de beneficiile unei vacanţe de vară mai puţin citadine.
"Vara lui 1989 m-a procopsit cu vârsta de 11 ani, chiar pe 11 august. Ca în fiecare vacanţă, împreună cu celălalt drac împieliţat (geamănul meu) puneam în scenă ziua tot ce citeam şi ne imaginam seara. Un slalom mai mult sau mai puţin inocent printre muschetari, tătari, partizani, piraţi sau detectivi.
«Joie de vivre» la puterea a doua s-ar putea spune. Ocupam cu nonşalanţă spaţiile neconvenţionale de joacă, de la subsoluri şi acoperişuri de bloc până la poligoane militare sau grădini private. Nimic nu punea capăt invaziilor noastre, pregătite din timp, cu hărţi improvizate şi strategii empirice.
Una dintre redutele pe care le cuceream constant era fabrica de îngheţată ICIL. Înarmaţi cu o sticlă-două cu vin, urlam la gard până se apropia un muncitor însetat şi blând.
Trocul ne aducea mereu o sacoşă cu 10-12 îngheţate luate direct de pe banda rulantă. Ştiam deja destule despre liberul schimb de mărfuri şi călcam apăsat pe urmele târgoveţilor medievali din scrierile lui Dumitru Almaş.
Despre comunism aveam impresia vagă că e o chestie care te învaţă să stai în banca ta şi, deci, ne plictisea. Ăsta era, probabil, motivul pentru care refuzam mai mereu să cumpărăm Cutezătorii sau Şoimii Patriei. Totul spre iritarea unei învăţătoare care făcea combinaţii cu tercot, coroniţe şi foi de plăcintă.
Frazele despre Ceauşescu erau întotdeauna prea lungi, iar portretul său din manual era prea neted şi enervant ca să nu-i trântim câte o svastică pe frunte.
Ni se părea mai interesant să ne c
