De douăzeci de ani, în România "democratică" s-au produs nişte mutaţii aberante care au încurajat corupţia şi munca puţină pe bani mulţi. În acest context, am senzaţia că actualul guvern PDL-PSD ar vrea să schimbe din temelii nişte structuri înţepenite, care au alimentat perpetuarea unor stări de lucruri inacceptabile într-un stat de drept.

Salarizarea unitară a funcţionarilor publici în baza unor grile astfel încât diferenţele între sectoarele bugetare şi între salariaţii de la stat să fie conforme cu importanţa socială a muncii, dar şi cu nivelul salariilor din sectorul privat. Reevaluarea învăţământului preuniversitar, dar mai ales a celui universitar, care a făcut posibilă funcţionarea unor adevărate fabrici de diplome. Alinierea programului de lucru al medicilor din spitale la nivel de 8 ore, cu o pauză de masă, exact ca-n toate ţările europene. Acestea sunt trei subiecte care au suscitat discuţii ample în ultima vreme şi care au un numitor comun. Declarativ, toată lumea vrea reformarea sistemului, dar în realitate majoritatea ar dori ca lucrurile să rămână ca şi până acum, cu o excepţie: să crească salariile. Din nefericire pentru aceştia, dar şi pentru Guvernul Boc, care nu poate să se scalde în pomeni electorale, acum e criză şi nu sunt bani. Iată de ce guvernanţii, în timpul rămas după ce se ceartă prin comisii, între ei sau cu opoziţia, trebuie să găsească soluţii. Poate nu sunt cele mai bune, poate ar trebui îmbunătăţite pe parcurs, dar de undeva trebuie început. Este aberant ca în sistemul bugetar românesc salariile să fie uriaşe în comparaţie cu sectorul privat, în condiţiile în care birocraţia este binecunoscută, ca şi reacţia întârziată, ca să nu-i spun aroganţă, a funcţionarilor publici faţă de cerinţele cetăţenilor. Este aberant ca profesorii universitari să se plângă că au salarii mici, în condiţiile în care majoritatea predă, contracost, la m