MOTTO: “Părinţii noştri ne-au învăţat să nu fur, să nu minţesc, să nu fac prostie, să nu aduc ruşine pe ei, să fii curat, să fii cinstit, să am încredere în Dumnezeu. La cineva dacă mă duc acasă să nu duc afară pe poartă cuvântul; să mă port bine unde mă duc, eu cu asta am rămas de la părinţii mei şi asta i-am învăţat şi pe copiii mei” (Samu Cati, femeie romă din Sânvasii, Mureş)

Doar microbuzul hodorogit Tîrgu Mureş - Miercurea Nirajului întrerupe la prânz liniştea din Sânvăsii. La magazinul de la intrarea în sat, doi vecini beau bere. Unul este foarte vorbăreţ, celălalt taciturn, probabil şi pentru că nu vorbeşte româneşte. “Dumnezeu când o făcut lumea şi o făcut pâmântul şi a avut gând să facem om să lucreze pe pământ nu a zis să facem ungur, român, sau ţigan. Numai un om o făcut şi trebuie să iubim unul pe altul", spune ungurul Alexandru Toth, fost miner, CFR-ist, acum pensionar.

În satul mureşean aflat la 30 de kilometri de Tîrgu Mureş trăieşte un singur român - o femeie care a venit cu mulţi ani în urmă din Iaşi şi care “vorbeşte acum la perfecţie ungureşte” - şi cinci familii de romi. Restul sunt maghiari. Alexandru spune însă că nu are prejudecăţi. "Pune degetul aicia şi tu şi eu şi hai, taie cu briceagul, să vedem care sânge e mai roşu, al meu sau al dumneavostră? (râde). Suntem toţi oameni. Mie nu mi-a plăcut să spun: ăsta e ţigan, ăsta ungur....Sunt ţigani aici, dar nicio problemă".

"Suntem ţigani ungureşti"

Mai în deal de magazinul sătesc se înşiră zeci de curţi. Majoritatea grădinilor sunt curăţate, casele vopsite, gardurile noi, flori pe prispă. O singură curte iese din peisaj. Fără gard şi cu bălării care cresc nederanjate, în mijlocul ogrăzii tronează o sobă ruginită iar în jurul casei stau acoperite cu prelate albastre aparate electrocasnice şi piese de mobilier. " Suntem ţigani ungureşti. Eu am furat limba