Folclorul, muzica şi dansurile populare au fost, dintotdeuna, un mod de viaţă pentru căluşarul din Pleşoiu. Acum îi învaţă pe tineri tainele acestui dans. „Aveam şase ani şi mergeam cu vitele prin zăvoi. Îmi plăcea atât de mult acest dans al căluşului, că toată ziua îl jucam, fără să obosesc sau să mă plictisesc de el“, îşi începe nea’ Mărin povestea de viaţă. Acum are 63 de ani şi încă mai păşeşte ţanţos pe scenă, cu formaţia sa de căluşari de la Pleşoiu. „Căluşul este un dans care mi-a intrat la suflet, este pasiunea vieţii mele şi vreau să îl las moştenire tinerilor din sat“, spune cu pasiune bărbatul.

„Te uiţi la mine şi baţi din palme fără să vrei“

A învăţat căluşul de la bătrânii satului şi a înţeles că în acest dans pasiunea şi disciplina sunt primordiale. „Am jucat de mic, de copil, iar bătrânii de la care am învăţat mă puneau să joc pe o trupină rotundă, să vadă dacă am talent la acest dans“, îşi aminteşte vătaful căluşarilor din Pleşoiu.

A dorit dintotdeauna să păstreze tradiţia populară din comuna sa, de aceea, în anii `60 a înfiinţat o formaţie de căluşari care a fost remarcată chiar şi de americani. „În anii ’70 am plecat, împreună cu şase băieţi din comună care ştiau să joacă căluşul la un festila la Slatina, la «Căluşul Românesc». Noi nu am participat cu gândul să câştigăm vreun, preimiu, dar am luat locul II. Are ceva special căluţul de la Pleşotiu. Dacă mă vezi pe scenă, te uiţi la mine şi baţi din palme fără să vrei“, spune căluşarul. Tot la acest festival, prestaţia sa a fost remarcată de nişte invitaţi veniţi din America. „Nici prin gând nu îmi trecea că o să fim atât de apreciaţi. Ne-au cerut americanii să urcăm din nou pe scenă, să mai dansăm încă o dată. Noi nu făcusem repetiţii, nu ne pregătisem pentru spectacol“, spune nea’ Mărin.

Vrea să facă ansamblu de căluşari la Pleşoiu

N