E din ce în ce mai limpede că republica România, bună-rea, aşa cum e ea desenată prin Constituţie, e pe cale să se transforme în altceva. Nu în a treia sau a cincea republică. De fapt, ea e pe cale să moară. În locul ei nu se aşază o nouă construcţie, consfinţită de o altă lege fundamentală. În locul ei se instaurează haosul, neantul.

Instituţiile se prăbuşesc, regulile cele mai normale sunt încălcate, bunul-simţ e sub stare de asediu, iar procedurile cele mai periculoase pentru democraţie au ajuns să fie folosite la lumina zilei. Ne învârtim în cerc, căutând soluţii la criza economică prin scandaluri.

Parlamentul e pe cale de desfiinţare. Prin vocile domnilor Boc sau Videanu, aflăm, aproape în fiecare zi, că un nou pachet de legi importante va fi adoptat fără dezbatere, prin procedura asumării răspunderii guvernului (ca şi cum în ţara asta numai Guvernul ar avea răspunderi!). Aşa vom avea noi coduri penale şi civile, noi coduri de procedură penală şi civilă, noi legislaţii ale salarizării şi învăţământului, noi norme în domeniul fiscal, al administraţiei, al pensionării.

Parlamentul se mai poate ocupa, eventual, doar de ordonanţele de urgenţă, intrate oricum în vigoare în urmă cu câteva luni sau câţiva ani. O procedură excepţională devine monedă curentă şi transformă democraţia în contrariul ei. Ce îi rămâne de făcut Parlamentului, dacă nu discută legi? Nimic, pentru că nici controlul parlamentar nu mai este, practic, acceptat de un prim-ministru care DECIDE în numele PREŞEDINTELUI şi pentru el.

Parlamentarii sunt înregistraţi, la lumina zilei, în Parlament, când discută în comisiile de anchetă. Unii, probabil, şi la ei acasă. Conducerea Camerei nici nu se sinchiseşte. Şeful statului nici nu bagă de seamă. Sistemul de protecţie al Parlamentului a intrat sub controlul SPP-ului preşedintelui. Iar ministrul anchetat se baze