La 26 august 1989, pe biroul secretarului general, au fost depuse două documente referitoare la activitatea pastorului maghiar Laszlo Tokes. Informările respective (reproduse separat la rubrica "Din arhiva CC al PCR") descriau convorbirea dintre preotul reformat şi procurorul Cristescu. Se treceau în revistă şi ieşirile la rampă ale lui Tokes în presa budapestană. Astfel intră, definitiv, în atenţia autorităţilor pastorul despre care se va spune, mai târziu, că a aprins scânteia revoluţiei române.
PREOT "INDISCIPLINAT"
"Mi-am asumat responsabilitatea şi pericolul să lupt pentru drepturile bisericii, ale minorităţii maghiare. N-am avut în vedere să joc un rol pe plan naţional", a declarat ulterior Laszlo Tokes despre disidenţa sa. Aşa a fost, oare?!
Laszlo Tokes s-a născut în 1952 ca unul dintre cei şapte copii ai unui preot reformat din Cluj. A urmat tradiţia familiei şi a studiat la Institutul Teologic din oraşul natal, acolo unde tatăl său fusese până la începutul anilor '80 profesor. După absolvirea institutului, în 1975, a ocupat vreme de doi ani funcţia de capelan la biserica reformată din Braşov şi apoi la cea din Dej până în 1984. Problemele cu regimul Ceauşescu au dus la excluderea sa din cler. Vreme de peste doi ani, a fost şomer într-un stat unde teoretic şomajul nu exista. În cele din urmă a fost numit preot secund la parohia reformată din Timişoara. Acolo a avut rolul de "scânteie a revoluţiei" din 1989.
Încă din studenţie, Tokes a fost acuzat că s-ar fi manifestat duşmănos împotriva regimului. Despre activitatea sa politică din anii de studiu, chiar el recunoaştea mai târziu că tot ceea ce făcuse de fapt a fost să citeze într-o predică un verset din apostolul Pavel: "Ţara noastră nu este pe pământ, ci în ceruri". Citatul a fost interpretat ca o manifestare de iredentism. Deşi în cele din urmă întâ
