Campion al Europei cu Steaua, fostul internaţional îşi aminteşte cu nostalgie de derby-urile de altădată, de primele care le erau promise şi de modul cum se pregăteau marile meciuri cu Dinamo. Adrian Bumbescu a jucat la Steaua timp de opt ani, între 1984 şi 1992. A cucerit cu gruparea „roş-albastră”, în 1986, Cupa Campionilor Europeni. Îşi aminteşte perfect aproape fiecare derby Steaua - Dinamo, inclusiv pe cel ratat după ce s-a certat cu antrenorul Anghel Iordănescu. Trecut, la începutul carierei, şi prin curtea rivalilor din Ştefan cel Mare, actualul antrenor al divizionarei secunde Concordia Chiajna se consideră însă un stelist pursânge. Are casa chiar în Ghencea, lângă stadion. „Aud când dă echipa gol”, spune fostul fundaş de fier, care n-a mai călcat de multă vreme pe arena unde a cunoscut atâtea satisfacţii. „Şi jucătorii greşesc” evz.ro: Cum erau pe vremuri derby-urile Steaua - Dinamo?

Adrian Bumbescu: Erau adevărate derby-uri. Săreau scântei, dar numai pe gazon. Timp de 90 de minute uitam de orice. Apoi, redeveneam prieteni. Ne întâlneam la lotul naţional, unde ne analizam cu adversarii noştri evoluţia din derby. Comentam ce a fost bun, ce a fost rău. Spectatorii?

Aveam spectatori civilizaţi pe vremuri. Cu un comportament uman. Spun asta pentru că astăzi este incredibil ce se întâmplă. Sunt oameni care ar trebui să se ducă în pădure pentru felul sub orice critică în care se poartă. Pe mine, nu m-a certat şi nu m-a înjurat nimeni în Ghencea. Lumea m-a iubit la Steaua. Când mergeam în deplasare era altceva, dar eu le răspundeam cu aplauze sau mă făceam că nu aud. Acum şi jucătorii greşesc. Ei sunt cei care transmit spectatorilor o parte din starea de nervozitate din teren. „Eu şi Lăcătuş ne dădeam la ei” Când începeaţi să pregătiţi meciul cu Dinamo?

Cu o săptămână înainte de derby, intram în priză. Veneau pe la noi generalii, în frunte cu Ilie