Pentru cei mai mulţi bucureşteni, la ora 22.00 se stingea lumina. Pentru alţii, programul de-abia începea.Prostituţie, bişniţă, ore petrecute în baruri de noapte, jocuri de noroc, întâlniri pentru uitat la video, dar şi somn, mult somn. Acesta era Bucureştiul noaptea, în anii ’80. Un lucru e clar: în comunism, lumea se ducea devreme la culcare. Din motive diverse, mai toate specifice regimului. În primul rând că se sfârşea programul la televizor: apărea mira pe ecran şi gata, la revedere, noapte bună.
Citiţi şi:
Bucureşti: La o bere rece într-un fost bordelItalia: prea multă micro-prostituţie on-lineGalati: Drogurile şi prostituţia merg mână în mânăProstituţie pe podium"Căminul 1-2", bordelul de la Medicină
Când se lua lumina, era şi mai şi: cât să stai cu lampa sau cu lumânarea?! Închideai ochii şi te rugai s-adormi. Şi-apoi, dacă intrai în schimbul întâi la fabrică şi te păşteau amenzi dacă întârziai, cum să-ţi permiţi să stai cu ochii pe pereţi?
Şi iarna, când frigul din apartamente era de neîndurat, nici nu ştiai ce să mai pui pe tine, pe sub plapumă, ca să adormi mai repede şi ca să uiţi de viaţa ta în Epoca de Aur.
Hotărât lucru, pe la orele 22.00-23.00, cartierele-dormitor ale Bucureştiului se cufundau în tăcere. În alte locuri-însă, în zonele centrale ale Capitalei, în căminele studenţeşti, pe anumite străduţe, forfota de-abia atunci începea.
Cine muncea noaptea
Noaptea, străzile adormite ale Capitalei erau animate doar de taxiuri. Căci în anii comunismului prea puţine maşini particulare circulau la ore înaintate prin oraş. „Taxiurile erau suverane pe timp de noapte”, e categoric Marian Dumitrescu, taximetrist în Epoca de Aur.
„Când se termina programul restaurantelor era, evident, nevoie de taxiuri, că nu mai circula transportul în comun. Se închid