- Editorial - nr. 364 / 27 August, 2009 O realitate trista pentru societatea in care traim este ca banii sunt considerati intruchiparea generala a bogatiei si a maretiei. Cu bani se poate cumpara orice, inclusiv puterea, de aceea in constiinta oamenilor banul capata imaginea falsa de detinator absolut al unor proprietati supranaturale. O fi sau nu "ochiul dracului" care ne suceste gatul si ne intuneca mintile, realitatea este ca el, banul, nu pica din cer. Pentru el se trudeste mult si sporeste concret si nemijlocit numai si numai prin munca efectiva si creatoare de bunuri materiale si spirituale, iar lucrul acesta nu se intampla nici in banci si nici la bursele de valori, ci in unitati de productie: fabrici, uzine, ogoare, institutii de cercetare, prestari de servicii, pretutindeni acolo unde se creeaza valori. Daca ar fi ca grosul banilor sa ramana la cel care-l produce, cu siguranta lumea ar arata cu totul altfel, mai dreapta, mai echitabila, mai buna. Marele necaz, din care rezulta o nedreptate la fel de mare, este ca pe seama insusirii si adjudecarii lor, oamenii au elaborat o mie si una de scheme, care de care mai sofisticate, pentru a intra in posesia lor, iar aici scopul scuza mijloacele. Statul a inventat impozitele si taxele, proprietarii de capitaluri _ profitul si dividendele, bancarii _, dobanzile la credite, ratele spoliatoare, camatarii _camata, societatile de asigurare _ primele de asigurare s.a.m.d. In jurul repartitiei banului si al absorbtiei lui de la locul producerii, pe cele mai diverse canale, s-au creat o suita de institutii, adevarate citadele financiare, impunatoare nu numai prin maiestuozitatea cladirilor, ci si prin rigurozitatea regulilor de administrare, inducand falsa idee ca ei si nu altcineva, adica cel care l-a produs, omul muncitor, adevaratul creator, stau la temelia lui. O dovada certa a unei realitati rasturnate este remuner