Pentru unii angajatori, studiile de master nu sunt decât o rubrică în CV. Pe de altă parte, pentru o carieră în domeniul economic, aceste studii pot fi un atu. Sursa: Răzvan Vălcăneanțu

Pentru anul universitar 2009-2010, universităţile au depus spre acreditare peste 1.800 de programe de master. Cifra este mare, însă şi cererea este pe măsură, deşi chiar unii profesori admit că moda masterului este exagerată. „Este o meteahnă ancestrală românească: dorinţa de a avea diplomă, şi nu cunoştinţe la nivelul ei”, este de părere Ioan Talpoş, rectorul Universităţii de Vest din Timişoara. Şi rectorul Universităţii Politehnice din Timişoara ad mite că există situaţii în care studenţii rămân în sistem ca masteranzi „doar de amorul artei”.

Teoreticienii, ocoliţi de angajatori

În condiţiile economice actuale, specialiştii în resurse umane atrag atenţia că un job sută la sută sigur, mai ales în sectorul privat, nu există. Însă, spun ei, o poziţie bine remunerată şi de lungă durată ar putea fi asigurată nu doar prin realizările la locul de muncă, ci şi prin preocuparea permanentă pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor din domeniul de activitate.

Această situaţie este valabilă mai mult în cazul joburilor în care cunoştinţele teoretice sunt mai importante sau la fel de importante ca acelea practice. În celelalte cazuri, masteratul poate fi o pierdere de vreme, dat fiind faptul că angajatorii preferă să vadă un CV mai bogat la rubrica „Experienţă” decât la cea de „Studii”. Specialiştii în resurse umane arată că un tânăr cu prea multe cunoştinţe teoretice şi fără experienţă de muncă este de multe ori ocolit de angajatori, el fiind considerat orientat spre teorie şi cu un simţ practic slab dezvoltat.

Bani mai mulţi pentru profesorii cu master

Avantajul studiilor de master este cert însă în ceea ce îi priveşte pe vi