Acasă pentru Florică, un băiat de 25 de ani, e trotuarul din faţa magazinului Mega-Image de pe Bulevardul Titulescu. Părăsit de părinţi în spital când abia făcuse primii paşi, aruncat, după vârstă, dintr-o casă de copii în alta, Florică a reuşit să nu se atingă de aurolac şi să câştige o bucată de pâine muncind. Pentru că nu are unde să locuiască, ar vrea să se întoarcă în casa tatălui, aflată într-un cătun din judeţul Iaşi. Dar tatăl nu mai are loc pentru încă un suflet în camera unde locuieşte cu soţia şi patru copii. Acasă pentru Florică rămâne un trotuar din Bucureşti.
Când îl întreb despre casa de copii, Florică îşi adună buricele degetelor de la mâna dreaptă şi spune: "Doamnă, uite aici ne dădeau cu varga!" Apoi râde. Râsul îmi pare nepotrivit şi de neînţeles, dar domnul D., în casa căruia stăm de vorbă, îmi spune că aşa râde băiatul. Poate se bucură sau poate e nervos. Ioan D., autor de de proză şi de piese de teatru, l-a zărit pentru prima oară pe Florică în faţa super-marketului de lângă locuinţa sa acum câţiva ani. L-a mirat să vadă un copil al străzii care, într-o clipă de răgaz, după ce a câştigat un leu arătându-i vreunui şofer un loc liber de parcat maşina, se apucă de citit ziarul. L-a luat să îl ajute la cărat cumpărăturile, s-a apropiat de el şi a avut răbdare să-i afle povestea.
O răceală mai puternică a băiatului i-a făcut pe părinţii lui Florică să plece din satul Hermeziu, comuna Trifeşti, până în oraş, la Iaşi, la spital. "Cred că l-au văzut aşa bolnăvicios, s-au gândit că mai au acasă şi alţi doi copii la care trebuia să le poarte de grijă şi s-au hotărât să-l uite în spital", spune Ioan D. "El a făcut opt clase, a fost în mai multe şcoli, că i-au tot mutat din şcoală în şcoală, după cum împlineau nişte ani. S-a mai dus de vreo două ori în vacanţă, n-a fost primit de mama vitregă şi a stat la o mătuşă, pe la 12 ani. Pe tat