Deşi locul ales pentru spectacol a avut probleme, românii amatori de concerte mari trebuie să se obişnuiască, pentru măcar doi ani, cu ideea că variante mai bune nu există.

„Parcă aş fi fost toată ziua la prăşit”, se plângea o spectatoare de lângă scenă (sectorul A), miercuri noapte, la terminarea concertului. După cum arăta (dichisită, cu sandale-platformă şi machiaj după ultimele tendinţe), nu experimentase vreodată activitatea invocată.

Atmosfera irespirabilă le-a stimulat şi altor spectatori forţa de sugestie: înjurăturile care aveau în componenţă particula „praf” au fost vedetele zilei. Oamenii aveau dreptate: „gazonul” pe care au sperat că vor sta (aşa cum suna formula consacrată de pe bilete) s-a dovedit o fi o întindere prăfoasă. Colbul neobosit s-a aşezat, în timp record, pe orice suprafaţă. Accese de tuse, ochi înroşiţi, voci gâjâite - spectatorii Madonnei au „beneficiat” de tot arsenalul unor lucrători în mină. Lumea a improvizat metode de autoapărare: şerveţele aşezate pe nas şi gură, sprijite de ochelari, eşarfe, gulere de tricou ridicate pe figură, evantaie. Consumatorii de lichide au încercat şi metoda de a respira în pahar, care s-a dovedit, însă, perfect ineficientă. Au existat şi câteva cazuri de abandon, măcar la nivel declarativ: „Nene, io îmi bag picioarele şi o tai acasă”.

Diva a înotat printr-o perdea înecăcioasă

Dacă n-au făcut-o, au avut, cel puţin, satisfacţia meschină de a o vedea pe Madonna însăşi, către finalul concertului, deranjată de praf. După ce şi-a îndemnat fanii să sară vârtos la o piesă ritmată, a observat, de la înălţimea scenei şi în lumina reflectoarelor, perdeaua înecăcioasă care înainta către fizicul ei ilustru.

Spectatorii care şi-au cumpărat cele mai ieftine bilete (din sectorul B) s-au confruntat şi cu vizibilitatea problematică: destui s-au plâns că au fost nevoiţi să facă slalom printre cop