Creată dintr-o mare minciună comunistă, Fabrica de zahăr de la Calafat îngroaşă rândurile ruinelor industriale de la marginea oraşului. Trecută prin mâna fraţilor Mihăilescu şi ajunsă în proprietatea unui bulgar cu cetăţenie canadiană, fosta fabrică „produce“ fier vechi de câţiva ani. Cât vezi cu ochii, numai beton în paragină.

14 hectare de teren acoperite cu scheleţi uriaşi de beton şi fier. Fosta Fabrică de zahăr din Calafat este în paragină. În partea stângă, un bazin enorm, plin cu 700 de tone de var, iese din peisajul sinistru al fostelor hale care au compus odinioară fabrica de zahăr. Aflăm că varul se folosea pentru albitul sfeclei şi se stingea în containere imense. În partea dreaptă, din clădirile care au adăpostit birourile au rămas acum doar piloni de beton şi sticlă spartă. Mai în faţă, pe lângă fostele depozite, zac aruncate uriaşe cuve metalice desprinse dintre dărăpănături. Se vede în depărtare un sudor care lucrează de zor într-o hală cu totul nouă, care face notă discordantă cu peisajul sinistru din jur. Este nea Marcel Dascălu, care a lucrat în fabrică pe vremea fraţilor Mihăilescu. „Atunci era mult de lucru. Aveam de muncă destul. După aia, nu prea am mai avut. Acum este bine din nou, dar am rămas foarte puţini“, aşa vede el evoluţia fabricii. Doar 21 de oameni mai muncesc acolo, cu tot cu director.

S-a înfiinţat nerentabilă

În anul 1981 a început producţia la Fabrica de zahăr din Calafat. Lucrau 400 de oameni, iar în timpul campaniei agricole se ajungea la 600 de persoane. Fabrica era mult prea mare faţă de capacitatea zonei de a produce sfeclă de zahăr - principala materie primă folosită în acea perioadă. Nu a funcţionat niciodată un an întreg la capacitatea pentru care a fost proiectată. A apărut creată din minciunile comuniste: oamenii raportau la centru producţii record la hectar, care erau doar pe hârti