Teofil Rad a început să cânte de la 6 ani, iar de aproape 20, face parte din cadrul Ansamblului Folcloric Naţional Transilvania.
Vioara, braciul (n.r. viola), contrabasul – toate aceste instrumente muzicale îi erau mai mult decât familiare lui Teofil. „Am crescut cu ele. În clasa I, deja cântam la ele după ureche”, spune Teofil. Patru ani mai târziu şi-a început ucenicia la maestrul Victor Negrea, iar liceul l-a „prins” cu Şcoala Populară de Artă absolvită. Uite-aşa, la vârsta de 14 ani, Teofil cânta pe la balurile din sat şi le ţinea isonul dansatorilor ce se prezentau, duminică de duminică, la jocurile la şură. „Prima dată am cântat la un joc ce s-a ţinut în curtea unui gospodar din Călpiniş. Am aflat ulterior că tatăl meu a stat ascuns toată noaptea după şură să vadă cum mă descurc. A venit la mine dimineaţa şi m-a felicitat”, îşi aminteşte muzicantul.
Din acel moment, tatăl lui nu a mai vrut să cânte şi i-a „predat ştafeta” fiului cu toată încrederea. „Spunea că i s-a împlinit visul. Îi era destul să ştie că eu voi continua ceea ce începuse el cu ani în urmă”, povesteşte Teofil. După primul joc la şură, a urmat şi prima nuntă, iar faima lui Teofil a trecut graniţele zonei Fisculaş. „Prima nuntă a fost în Fânaţe. Nu făceam bani mulţi, dar nici nu mă interesa. Era o plăcere pentru mine”, explică Teofil.
În armată a câştigat „Cântarea României”
Imediat după terminarea liceului, Teofil a fost „cooptat” în armată. A ajuns tocmai în Braşov, iar după câteva luni de cazarmă, a participat la „Cântarea României”, unde a obţinut locul I. „Am beneficiat de o permisie de 7 zile”, spune zâmbind Teofil. Titlul obţinut la festivalul din 1988 nu i-a adus doar câteva zile libere, ci şi onoarea de a face parte din cadrul fanfarei militare, fiind gornist. „După ce am câştigat, mi s-a propus să vin în Baia Mare, însă eu am vrut să continu
