A practicat gimnastica şi nu s-a putut despărţi de acest sport. A trecut la antrenorat şi, împreună cu colegii săi, au lansat-o spre performanţă pe Ana-Maria Tămârjan. Povestea în gimnastică a Cameliei Rădulescu a început când avea cinci ani, la dorinţa părinţilor săi. „În special mama a vrut să practic acest sport. A vrut să încerce cu fata ei să vadă dacă poate practica gimnastica. Şi am reuşit, până la vârsta de 17 ani. Am avut rezultate numai pe plan naţional, pentru că, din fire, am fost mai bolnăvicioasă. Din cauza asta am pierdut mult din pregătire şi când m-am lăsat, clubul primise o hărtie că sunt cooptată la lot, dar eu renunţasem“, îşi aminteşte Camelia Rădulescu.

Anii petrecuţi ca sportiv au făcut-o să prindă drag de acest sport, chiar dacă este unul greu, în care rezultatele vin foarte târziu. „În carieră mai întâmpini tot felul de probleme, vrei să te laşi, nu-ţi mai place, nu mai faci faţă... Este greu, dar este şi plăcut în acelaşi timp, pentru că sunt şi multe lucruri care te şi motivează să mergi mai departe în momentele în care nu mai vrei sau nu mai ai chef. Satisfacţiile vin atunci când ai rezultate, atunci satisfacţia e deplină. Pe de altă parte, sportul te disciplinează, cu siguranţă este un lucru foarte important. Le doresc la toţi copiii să meargă spre sport“, declară Camelia Rădulescu, care din anul 1996 este antrenoare în cadrul Clubului Petrolul.

Din punctul său de vedere, părinţii trebuie să înţeleagă că sportul educă un copil. A avut la sală şi fete care proveneau din familii mai puţin înstărite şi cu o educaţie precară, dar care prin sport au reuşit să se educe. „Nu spun că noi suntem oamenii răi ai sportului, dar avem reguli stricte prin care îi facem pe copii să meargă pe un drum cât se poate de corect. Şi pe copilul meu îl duc la sport, la fotbal şi înot, şi văd că respectă regulile antrenorului, pe când ac