Adresandu-se nu demult unor jurnalisti, Traian Basescu a spus ca statul nu se amesteca in presa. Aceasta s-ar putea deci bucura pe deplin de libertate si, implicit, problemele pe care le are sunt doar ale ei. A lua astfel ca un dat situatia presei, a presupune ca, spre exemplu, coruptia sau oligarhizarea patronatului in presa se datoreaza vreunui esec al pietei este o eroare. Ceea ce vedem este un esec al statului si, ca atare, exista un numar de lucruri indispensabile pe care doar statul le poate face pentru a incepe o terapie. Dar merita? Categoric, da. Nu o sa avem o clasa politica mai buna, nu vom avea un stat mai respectat, nu vom avea institutii cu autoritate pana cand presa nu va exercita, in majoritatea ei, un discernamant similar celui din presa occidentala. Informarea de calitate a cetateanului este un bun public si necesita, ca atare, o politica publica. Statul este cel responsabil de functionarea institutiilor, fara de care piata nici nu e posibila. Iti dai imediat seama ca e ceva anormal la noi cand vezi emisiuni organizate sa-si bata joc de DNA sau de Fisc, pe banii celor urmariti.
Prima sarcina a statului este deci sa asigure functionarea adecvata a institutiilor care au tangenta cu presa, sa reglementeze proprietatea, monopolul, competitia, fara a se amesteca in ele. Primul lucru de reglementat la noi este actionariatul din presa. Acesta trebuie sa devina obligatoriu transparent, cu penalizarea celor care nu il afiseaza sau folosesc intermediari. Al doilea lucru necesar este prevenirea concentrarii care restrange competitia din presa. Mie nu mi-a venit sa cred la ultimele alegeri cand am descoperit ca cele doua exit-poll-uri sunt facute de agentii care apartin celor doua televiziuni care le difuzeaza. Nu mai exista asa ceva in nici o tara din lume, nici daca ar fi vorba de agentii prestigioase, ceea ce nu e cazul! Pai, maine ne putem trezi
