Nu departe de turnul cu ceas şi figurine medievale al cetăţii sighişorene, în calea trecătorilor veniţi să se desfete cu frumuseţea de costume, caractere, muzică şi dansuri a Festivalului ProEtnica, standul etniei slovace atrăgea privirile.
Asta, înainte de toate, pentru că prosoapele, şervetele, feţele de masă, mileurile şi păretarele cu inscripţii brodate, fluturând în vânt, dădeau standului un aer de chioşc exotic, în interiorul căruia te putea aştepta o surpriză plăcută. Apropiindu-ne, i-am cunoscut pe Anna Karolina Dovaly şi pe Ioan Keles, ambii originari din Nădlac, de la care am aflat apoi o mulţime de informaţii legate de tradiţiile şi obiceiurile comunităţii, ca şi de minunatele reţete pe care toate tinerele slovăciţe le învaţă la timpul cuvenit de la mame şi de la bunici.
COSTUMUL TRADIŢIONAL
Comunitatea slovacă locuieşte în vestul Transilvaniei, în judeţele Arad, Bihor, Sălaj. La Nădlac, 60% dintre locuitori sunt slovaci. Şi dacă cei din zona Bihorului au avut ca ocupaţie în trecut exploatarea lemnului, slovacii din Nădlac au ajuns aici pe vremea Mariei Tereza, ca agricultori.
Anna Karolina Dovaly ne povesteşte despre una dintre tradiţiile locului: "După ce a fost construită Biserica Luterană, rostul clopotarilor era de a marca trecerea timpului trăgând clopotele într-un anume fel pentru ora fixă, sferturi şi jumătăţi de oră, dar tot lor le revenea sarcina să păzească cetatea de incendii sau de alte întâmplări nefericite. La turnul bisericii e pază şi astăzi 24 de ore din 24. Slovacii îşi menţin tradiţia de a trage clopotele la ora 12:00, iar seara clopotele sună înainte de rugăciune".
Pentru păstrarea tradiţiilor, un rol puternic îl au şcoala şi comunitatea. Astfel se păstrează limba, jocul, dansul, costumul, gastronomia. Cu toate că, spune Anna Karolina Dovaly, "de foarte mulţi ani, costumul se poa
