Cartea cu motocentauri (Motocentauri pe acoperişul lumii, Karmat Press, 1995) a împlinit paisprezece ani de la apariţie. Tirajul a fost mic, impactul, mare. S-au scris despre ea articole, studii, a constituit material bibliografic pentru teze de licenţă şi doctorat. A fost o carte-manifest, dacă nu a unei generaţii (ceea ce ar fi cam mult spus), măcar a unui grup de scriitori care au ieşit pe piaţă la începutul anilor ’90 şi au constituit nucleul literaturii promovate de Jurnalul SF, fiind cunoscuţi şi sub numele „cei care nu“ sau, mai simplu, Clubul Quo Vadis? din Ploieşti. Autorii cuprinşi în antologie sînt: Sebastian A. Corn, Don Simon, Doru Stoica, Dănuţ Ivănescu, Cătălin Ionescu, Michael Haulică, Ionuţ Bănuţă (care a semnat şi coperta), Caius Stancu (prezent doar în postură de coautor al „Introducerii“).

Antologia i-a reprezentat pe toţi aceştia (evident, pe unii mai mult, pe alţii mai puţin, după cum şi-au şi asumat-o în termeni diferiţi) la momentul respectiv. Azi, cei şapte autori au fiecare drumul lui, îndepărtîndu-se de forma şi stilul practicate atunci, (re)găsindu-şi fiecare sinele. Sebastian A. Corn a publicat şase romane şi o nuvelă (ultima apariţie, Adrenergic!, Millennium Press, 2009), creînd tot atîtea lumi – fantasy, SF sau mainstream –, renunţînd, se pare, la statutul de scriitor SF, făcînd o figură interesantă în literatura română cotemporană. 2484 Quirinal Ave (Nemira, 1995, tradusă şi în Serbia, în 1996), este singura carte apărută separat, care trimite oarecum la istoria din Motocentauri. Dănuţ Ivănescu scrie o carte, Cronicile Blandianei, despre un Ev Mediu autohton, fabulos şi mitic, în acelaşi timp, din nou fără nici o legătură cu sefeul practicat în anii începuturilor. Dar, din cînd în cînd, îşi revizuieşte textele vechi, cele care l-au consacrat în JSF, în vederea publicării unui volum. Sau poate nu, după cum sună o vor