Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de strategii, regenerări şi dezvoltări urbane. În anii 1992 şi 1993, în calitate de expert guvernamental, a coordonat programele româneşti pentru expoziţiile mondiale de la Sevilla şi Taejon. Specializat în PR şi comunicare, s-a implicat direct în proiecte de comunicare ale reprezentanţei Comisiei Europene în România şi a coordonat, printre altele, strategia de informare pentru Noul Sistem Contabil, în 1994. Este membru fondator al mai multor asociaţii, membru al Ordinului Arhitecţilor şi preşedinte în exerciţiu al Clubului Companiilor de PR. A contribuit la lansarea mai multor proiecte de dezvoltare urbană printre care şi TUB (Transcentral Urban Bucureşti).

La o privire aruncată rapid asupra Bucureştiului, pare că mulţi dintre arhitecţi nu şi-au prea făcut datoria în ultimele decenii sau că ştiinţa lor a fost ignorată. Dvs. luptaţi însă pentru ca Bucureştiul să arate şi să funcţioneze cît mai bine. Aţi lansat mai multe proiecte din care se vede că vă pasă de cum arată oraşul, de calitatea locuirii...

Un oraş nu este modelat doar de arhitecţi. De fapt, tuturor "orăşenilor" ne pasă de aceste lucruri, dar în feluri diferite. Unora le pasă de oraş, privindu-l ca un business, şi se gîndesc cum să stoarcă din el cît mai mulţi bani, ceea ce nu este un lucru rău, dacă este pus într-un format corect de dezvoltare. Există o a doua categorie mare, aceea a nostalgicilor care oftează tot timpul după amintiri şi care văd salvarea oraşului printr-o întoarcere la trecut, ceea ce iar nu este posibil.

Nostalgici ai perioadei interbelice sau ai comunismului?

Ai trecutului interbelic. Eu sînt un nostalgic selectiv al ambelor perioade. Este bine să recunoaştem că există