Moda femeilor-bărbaţi a revenit în atletism
Mokgrandi Caster Semenya s-a năcut într-o familie săracă. Asta nu e o problema. Semenya e o sudafricană de culoare. Nici asta nu e o problemă. Semenya e, în certificatul de naştere şi după părerea părinţilor, femeie. Nici o problemă. Semenya aleargă semifond, ceea ce, după cum e de bănuit, nu e o problemă. Pînă acum o lună, Semenya alerga modest. Pe 31 iulie, aceaşi Semenya a cîştigat cursa de 800, la Campionatele de Juniori ale Africii. Cineva trebuia să cîştige. Nici o problemă! Dar Semenya a alergat cu 4 secunde sub timpul înregistrat în ultima ei cursă. Într-o cursă de 800m, 4 secunde despart alergarea umană de puterea feroviară, iar asta începe să devină o porblemă. Federaţia Interanţională a cerut un test. Testul spune că nivelul de testosteron depistat în corpul atletei e de 3 ori peste nivelul normal la o femeie.
Semenya continuă şi parcruge finala Cupei Mondiale de la Berlin, cu aceaşi cu furie feroviară. Adversarele rămîn pe peron, la aproape 2,5 secunde diferenţă. Federaţia revine şi cere un test de stabilire a sexului. Într-o încercare spontană şi prealabilă, angajaţii unei staţii de benzină din Africa de Sud exprimaseră o opinie. Semenya a fost împiedicată de angajaţii staţiei să pătrundă în toaleta femeilor. Dar, pe atunci Semenya nu era campioană mondială. Abia după victoria de la Berlin a descoperit guvernul sud-african, susţinut de presa progresistă, că Semenya e victima “rasismului” şi a “sexismului”. Guvernul sudafrican a anunţat că e “mîndru” de Semenya şi ” furios” pe Federaţia internaţională. În ziua de azi, asta e suficient. Acuzaţia de rasism dizolvă legea. E Semenya mai degrabă bărbată? Iar dacă e, aduce asta un avantaj incorect într-o cursă la care participă , în genere,doamne? Nu contează! Regulamentul aplicat unei persoane de culoare e o fromă de rasism!
Indiciu ajutător:
