În viaţă se spune că e bine să îţi respecţi promisiunile. Nu doar fiindcă astfel îţi păstrezi consideraţia celor faţă de care te angajezi să faci un lucru, ci şi pentru că oamenii mari nu se hazardează să promită lucruri pe care nu le pot realiza. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre patronul Ştiinţei, care zilele trecute a mai aruncat nişte promisiuni în vânt, gata oricând să fie anulate de imposibilul clipei prezente. Nici nu mai contează că din orice declaraţie răsare ridicolul şi că, tocmai din cauza unor afirmaţii războinice, negândite în trecut, nimeni nu mai pleacă urechea la făgăduinţele din prezent.

Ne-am obişnuit să fim minţiţi şi am învăţat să nu mai fim naivi sau măcar să alegem din ce ni se transmite, astfel încât să nu mai avem deziluzii.

Patronul Craiovei ne comunica zilele trecute că, împreună cu Piţurcă sau fără acesta, Universitatea o să termine campionatul pe unul dintre primele trei locuri. Asta chiar dacă până acum am strâns patru puncte în tot atâtea etape, chiar dacă echipa pare lipsită de orice motivaţie şi chiar dacă antrenorul şi conducerea Ştiinţei sunt în pom cu tot ce reprezintă fotbalul.

Promisiunile vin alături de o urecheală pentru suporteri, deoarece ni se spune că degeaba am fost alături de echipă doar la bine în aceşti patru ani, dacă nu ne regrupăm acum, când Dorel şi compania merg foarte prost. Întreaga afirmaţie vine ca o nălucă, deoarece Universitatea nu a câştigat nimic concret până acum. Au fost victorii frumoase şi o speranţă europeană de câteva minute, dar de toate s-a ales praful din cauza unor interese contrare cu binele clubului din Bănie.

Ca să ne dăm seama de născocirile lui Mititelu de-a lungul timpului, să ne gândim câte au fost promise (obiective măreţe, Arena Leilor, antrenori cu nume, jucători de calibru, sponsori mari) şi cât de puţine s-au realizat. Cum am putea să credem noile planuri, c