- Cultural - nr. 365 / 28 August, 2009 Privesc cum ploaia-si poarta rochia de bulbuci cu bretele si fulgere si-nteleg de ce raul se umfla si cerul pufaie ca un amorez gelos pe vecinul din fundul gradinii, prins la furat de vise. Inca mai stau gladiolele la marginea arenei de capsuni si zmeura, asteptand fiorul de albastru al nespusului gand, chiar daca nucii cei tineri se-ngramadesc la poarta gradinii, pocnind din frunzele talpilor lor, ca aluna uitata-n causul verii, si-atat. Nimic nu stapaneste linistea mai mult decat nuca pornita spre infinita rotire a zilei spre noapte, atunci cand si brotacul uitat intre solfegii plagiaza iubirea nespusa a berzei plecate sa-si caute pene de nunta la al treilea telegraf ce prindea, odata, filme alb-negru in care trenul ce venea spre mine se prindea in rama viselor uitate in nisip de pasarile calatoare intoarse la mal. Se-aude un tunet, iar regina noptii tresare la gandul ca iar a uitat fereastra iubirii deschisa si o sa ploua in camara inimii cu descantece precum menta indragostita de cismeaua din curte ce picoteste a iubire, asteptand ceainicul s-o binecuvanteze pe coltul sobei. Oare mai ploua, ca tunetul a plecat din visul uitat la marginea verii sau picurii s-au terminat? MARIA DORINA PASCA - Cultural - nr. 365 / 28 August, 2009 Privesc cum ploaia-si poarta rochia de bulbuci cu bretele si fulgere si-nteleg de ce raul se umfla si cerul pufaie ca un amorez gelos pe vecinul din fundul gradinii, prins la furat de vise. Inca mai stau gladiolele la marginea arenei de capsuni si zmeura, asteptand fiorul de albastru al nespusului gand, chiar daca nucii cei tineri se-ngramadesc la poarta gradinii, pocnind din frunzele talpilor lor, ca aluna uitata-n causul verii, si-atat. Nimic nu stapaneste linistea mai mult decat nuca pornita spre infinita rotire a zilei spre noapte, atunci cand si brotacul uitat intre solfegii plagiaza iubir