O democrație din care lipsește dezbaterea publică relevantă și rațională este o democrație incompletă - poate chiar o pseudo-democrație.

Asistăm de o săptămână la o luptă dramatică între raţiune şi mecanismele oculte de manipulare. Scandalul pornit de la participarea fratelui preşedintelui la o firmă în care nu avea ce să caute a degenerat într-o operaţie absurdă de aruncat cu murdărie în ventilator. O bună parte a mass-media şi-a pierdut şi ultima fărâmă de onorabilitate, aruncând peste bord toate normele deontologice ale profesiei.

Acuzaţii grave, fără niciun temei documentar, au fost prezentate drept „informaţii de ultimă oră”; zile în şir a fost „dezbătută” o banală manipulare a unor containere fără ca ziariştii „de ştiri” să fi stabilit în prealabil care sunt faptele reale. Te întrebi uimit dacă mai există pe undeva Consiliul de onoare al Clubului Român de Presă.

Comportamentul televiziunilor „de ştiri” a revoltat partea sănătoasă a presei, dar ea este minoritară în spaţiul public românesc, dominat de trusturile media ale „mogulilor”. Putem să întoarcem capul scârbiţi sau putem să medităm totuşi asupra societăţii în care trăim, pentru că o democraţie din care lipseşte dezbaterea publică relevantă şi raţională este o democraţie incompletă - poate chiar o pseudo-democraţie.

Faptul că spaţiul public a ajuns să fie dominat de trusturile media ale unor personaje dubioase este rezultatul „păcatului originar”, adică al naşterii României postcomuniste printr-o imensă manipulare cu ajutorul televiziunii. Cei care au deţinut atunci puterea asupra audiovizualului au decis să nu renunţe niciodată la ea. Aşa s-a făcut că şi televiziunile private au fost încredinţate tot unor reprezentanţi de nădeje ai castei aflate la conducere, care a creat „sistemul ticăloşit” şi se ţine cu dinţii de el.

Mogulii şi-au consol