- Sportiv - nr. 365 / 28 August, 2009 Duminica, 23 august 2009, o zi insorita, calduroasa, de sfarsit de vara. Cu ani in urma, se iesea in centrul municipiului resedinta de judet si se defila, se scandau lozinci de Ziua Nationala a Romaniei. Apoi, se iesea la iarba verde, la mici si bere. Acum, aceasta data calendaristica, pe cat de importanta a fost ea, pe atat de banala a devenit, ziua insurectiei armate antifasciste si antiimperialiste. Fiind totusi o zi primitoare de duminica, are fiecare libertate de miscare intr-un spatiu definit. Cativa baieti, din acest punct de vedere, in acea zi de duminica, s-au detasat de restul lumii. Un convoi de sapte autoturisme si doua remorci, incarcate cu noua motociclete de concurs, cu anvelope cu crampoane, se indreapta, pe la orele amiezii, spre comuna Gheorghe Doja. Asfaltul soselei se termina in Tirimia, dar convoiul isi continua deplasarea pe un drum desfundat, recomandat a fi circulat doar calare, eventual in atelaj. Drumul serpuieste printre dealuri, pe langa miristi, si ai impresia ca te duci la capatul lumii. Dupa circa patru kilometri, printre coroanele dese de arbori se zareste un turn de biserica. E semn bun, pustietatea aceasta pare sa fie locuita. E locuita negresit, fiindca, printre arborii din vale, mijesc cateva acoperisuri de case. Se ajunge imediat in centrul satului, la Biserica Ortodoxa. In acea zi de duminica, contrastand flagrant cu peisajul, satul sau, mai degraba, catunul, vuia de lume, iar masinile stau parcate insirate una langa alta in lungul ulitei. Ne aflam in catunul Vaidacuta, punctul terminus al calatoriei noastre. Vaidacuta este in zi de sarbatoare. Este o intalnire a fiilor satului. E ora amiezii. Lumea tocmai iese din biserica, dupa sfanta slujba de duminica. Nu se grabeste nimeni acasa. Peste ulita este montata o scena unde se va desfasura un program artistic. La doua tarabe, mirosul de mici,