Bugetul Romaniei este construit intr-o proportie majoritara pe baza incasarilor din impozitele si taxele indirecte, adica din taxarea consumului. Criza economica severa pe care o traverseaza Romania a dus la scaderea drastica a consumului, de unde o reducere substantiala a incasarilor la buget. Incasarile mai mici decat cele preconizate au facut sa apara problema grava a subfinantarii cheltuielilor bugetare. Guvernul a raspuns acestei probleme intr-o modalitate comoda si complet lipsita de responsabilitate pentru viitorul imediat al Romaniei: (1) s-a imprumutat masiv la banci, pe termen scurt, drenand bancile de resurse si angajand bugetul tarii pentru cel putin doi ani la plata de rate si dobanzi in loc de investitii; (2) a operat rectificari de cheltuieli bugetare, trimitand in somaj profesori, invatatori, militari si politisti, inchizand spitale si reducand la jumatate salariile judecatorilor; (3) a introdus un impozit minim, aplicabil indiferent daca exista sau nu venit, facand 100.000 de firme sa se inchida si obligand micii comercianti sa se reorganizeze ca persoane fizice autorizate, care nu mai platesc decat impozitul pe venit de 16%, nu si contributiile la sistemele de pensii si la alte fonduri de asigurare sociala.
Solutiile simple si eficiente ale acestei probleme, cel putin pe termen scurt, sunt stimularea consumului, in special a celui de marfuri si produse indigene, si reducerea sau eliminarea cheltuielilor bugetare inutile, in favoarea majorarii cheltuielilor bugetare absolut necesare functionarii unui stat democratic si social (invatamant, sanatate, aparare, ordine publica, justitie). Numarul ministerelor trebuie redus la 10, ajutoarele de stat, subventiile sau garantiile trebuie admise doar pentru salvgardarea intreprinderilor prin proceduri de preinsolventa si de insolventa.
Un mecanism fiscal care poate stimula atat consumul,
