La un pas de infrangere
Armata maghiara ataca la Tisa, la mijlocul dispozitivului de asezare al trupelor romane, in dimineata zilei de 20 iulie, dupa un intens foc de artilerie, de la 04.45 pana la 08.00. Ataca cu sapte divizii, avand alte doua de rezerva. Reusisera sa transfere unele unitati de pe frontul cehoslovac, gratie armistitiului cu Cehoslovacia. Frontul era de circa 300 km. Ungurii reusesc in forta, in primele patru zile, sa realizeze intre Tokay, Szolnok si Csongrad un cap de pod larg de 40 km si adanc de 25 km. 5 divizii maghiare erau concentrate la acest cap de pod. Ele urmau sa inainteze spre Oradea Mare. Reusita operatiunii deschidea drumul spre inima Transilvaniei.
Unele unitati ale armatei romane nu sunt la inaltime. Ca de pilda regimentul 23 infanterie, care intra in panica si se imprastie in totala dezordine. Gen. Prezan si lt. col. Antonescu sosesc in graba la Oradea la 22 iulie. Scrie Antonescu, accentuand latura dramatica a situatiei si actiunea energica a lui si a lui Prezan: „Daca generalul Prezan cu mine nu am fi alergat cu dezasperare (intrand o data - la Orashaza - chiar in mijlocul inamicului) de la un capat la altul al frontului, daca nu am fi intors, in aceasta goana, trupe si comandanti din drumul retragerii, daca nu am fi luat, pe loc, si masuri de ordine si operative, am fi inregistrat cea mai rusinoasa dintre infrangeri".
Contraofensiva generalului Mosoiu
Nu s-ar fi ajuns aici, armata maghiara neavand forta necesara, dar lui Antonescu i-a placut totdeauna ideea de salvator. La 22 iulie se formeaza un grup de manevra, comandat de generalul Traian Mosoiu, care ataca armata maghiara din flancul stang. Numarul total al militarilor romani antrenati in lupte e de 84.000. Ei sunt sprijiniti de 98 de baterii de artilerie. La 24 iulie ofensiva maghiara e oprita. In dimineata aceleiasi zile, incepe contraofensiva
