Încercăm din răsputeri să ne ferim copiii de imagini şocante, am vrea, mai ales dacă avem fetiţe, să ştie despre sex mult timp după ce îşi vor fi terminat studiile, le-am vrea virgine mai aprig decât oricare ultrareligios, şi le spunem mereu că e "ruşine" sau "nu-i voie" de câte ori întreabă ceva banal despre sex, din pură curiozitate de copil.
Când ai puţini ani şi părinţi cu puţin creier, nu-ţi rămâne decât să descoperi singur care-i treaba cu... sexul. Personal sau opus. Pe nici un copil de 5-6-7 ani nu-l interesează vreo poziţie sexuală de mare efect, ci pe unde face mama pipi, dacă e baiat, şi ce e chestia aia cu breton a lui tata, dacă e fată ?!... Dincolo de amuzament ar trebui să stea o abordare inteligentă, decupată din cărţi, că sunt destule, de a explica anatomic, făra a sublinia că e un subiect tabu. Fără a îngroşa explicaţia.
Fără a mai exagera cu diminutivele penibile ale limbii române când vine vorba despre numit sexul unei fetiţe. Imaginaţi-vă că nu există un cuvânt normal, popular, aşa, de uz general cu bun-simţ, pentru ce are femeia între picioare. Am dezbătut teoria într-o emisiune cu nişte iluştri medici şi psihologi de fatză şi mulţi părinţi mi-au mulţumit atunci. CNA-ul m-a amendat, deşi utilizam ca sursă de documentare doar manualele şcolare de până la clasa a VIII-a!!
În fine, dacă pe băieţi îi creştem de la "cuculetz" până la "penis", pe fetitze trebuie să le convingem să se spele la "păsărică", la "duduie", la "zonzolică", la "ruşinică" sau la "shushu" (or mai fi şi altele...). Nu le putem vorbi nici despre vulve, nici despre vagin, cu atât mai puţin despre cuvântul ţigănesc pe care-l foloseşte unul din doi români când înjură.
Indiferent cu ce lecţie a venit de-acasă fiecare copil din zecile care erau la grădina zoologică din Cap Ferrat, ieri a plecat acasă cu una concretă, practică, ce n-o va ui
