Un gest rar, astăzi, în grădina poeziei binecuvântate, o carte de rondeluri, 71 la număr, semnată de Ignatie Grecu, smerenia sa vieţuind în Sfânta Mânăstire Cenica, având ascultarea de ieromonah (adică preot călugăr) şi care, privind spre cititor îl numeşte şi îl consideră cu drag oaspete, îngeresc musafir. Îşi intitulează cartea Lacrimi de mărgean, cu un motto care explică ce sunt aceste lacrimi de mărgean - cuvinte pe care credinciosul duios prin definiţie şi fire le presară în calea lui Dumnezeu, mărturisind că meritul scrierii şi materia sunt numai ale Sale, cum toate cele bune care se fac pe pământul oamenilor "Ale Tale dintru ale Tale" sunt. Cu faptele noastre bune Lui îi suntem datori şi nicidecum cu păcate şi cu porniri care ne urâţesc şi ne rătăcesc fără întoarcere. Modestia autorului, recunoscută, cuminţenia lui şi căutarea unei binecuvântări de la cititor, că el citind se descoperă mai bun şi mai întremat pentru a călca în direcţia capătului lumii însoţit de îngerii păzitori a tot binele şi a tuturor făpturilor frumoase, plante şi păsări, peisaje cereşti şi pământeşti, nori şi înstelări, locuri în care cuvântul bun să încapă, să răsune şi să fie văzut de către cei care n-au uitat încă să-şi ridice privirile pricepute spre Cer.

"Dacă nu toate - îşi lasă deschisă speranţa, poetul, într-un preascurt cuvânt înainte, smerit către Cel Prea Înalt -, măcar un vers din ele este inspirat. Venit aşa, pe sus, din senin, fără să ştiu de unde şi cum. Fărâmă a unei şoapte divine. Eu n-am făcut decât să-l prind şi să-l fixez pe hârtie pentru totdeauna. Apoi, ca să nu-l ia vântul sau ca să nu zboare din nou, a trebuit să-l bat în jur cu pietre scumpe, făcându-l să strălucească mai frumos decât orice închipuire". Imboldul de la Dumnezeu, şi peisajul, şi materia cuvintelor, dar strădania va fi a omului ales, cunoscător în ale darurilor din dar. "Copacii-s p