Meciul de aseara a adus un beneficiu special pentru Dinamo. Dincolo de emotie, calificarea starneste si respect fata de jucatorii si antrenorul acestei echipe. De ani buni, Dinamo este o echipa acuzata ca invinge cu ajutorul arbitrilor, ca influenteaza din subteranele fotbalului ceea ce se intampla la suprafata, ca e regina butoanelor.
Astfel, pe stadioanele tarii aceasta echipa a fost primita de foarte multe ori cu huiduieli si a plecat in masini ale Ministerului care-i patroneaza trecutul.
Sezonul acesta Dinamo a trait inclusiv senzatia batjocurii. E vorba de atitudinea aproape generala fata de antrenorul sau si de atitudinea fata de jucatori.
Bonetti a fost Boneta inainte sa fi avut ocazia de-a demonstra ceva, iar jucatorii au fost bagati gramada in categoria celor care fura fotbalul prin evolutii indolente si pretentii finaciare uriase.
Aseara, Dinamo s-a calificat la finalul unui meci in care a avut extrem de multa determinare, o asezare pe teren desteapta, inspiratie si foarte, foarte mult noroc. Adversarii au ratat totusi doua ocazii in care jucatori de camp au scos mingea de pe linia portii, au trimis mingea in bara si au vazut cu ochii lor cum Matache poate avea un reflex ireal de handbal chiar pe final de meci.
Toate aceste ingrediente adunate la emotia calificarii nasc respect pentru Dinamo. Poate un respect care va tine pana la injuraturile din meciul cu Steaua, de duminica, dar categoric un respect mai bogat in semnificatii decat a reusit aceasta echipa sa dobandeasca dupa castigarea oricarui trofeu din ultimii 20 de ani.
PS: e de sperat ca idiotii care au intrat pe teren la meci sa nu creada ca actiunea lor a motivat echipa si ca au vreun merit in obtinerea acestei performante. Meciul de aseara a adus un beneficiu special pentru Dinamo. Dincolo de emotie, calificarea starneste si respect
