Întâmplarea face să deţin câteva informaţii de circulaţie restrânsă cu privire la Victor Săhleanu, în speţă, la eseurile sale publicate la „Viaţa medicală“ în anii ce au precedat tragica sa dispariţie. De aceea, mi s-ar putea reproşa că nu sunt la obiect; dar, în cazul creaţiei lui Victor Săhleanu, nimic nu poate fi desprins din întreg, medicul, matematicianul, fizicianul, filosoful, poetul, eseistul exprimându-se sinergic, sub varii forme. Ce altceva decât un eseu este „Poemul didactic“, apărut şi în cartea de poezie ce astăzi se lansează, atât de potrivit intitulată, cu gândul la autor şi la preocupările sale de antropolog, Cosmos uman? Iar dna Elena Liliana Popescu nu este oare în acelaşi timp poet, editor, dar şi matematician? (...)

În Amintiri despre tatăl meu… emoţionanta prefaţă la acest volum semnată de unul dintre cei doi fii ai săi, dl Adrian George Sahlean, scrie că după prigoana Meditaţiei transcendentale de la începutul anilor optzeci, enciclopedistul fusese „pus la index“, demis din funcţia pe care o deţinea la Institutul de Antropologie, interzicându-i-se semnătura, adică dreptul de a publica, şi retrăgându-i-se cărţile din biblioteci, pedeapsă ce ar putea nedumeri generaţia apărută după 1989. Această absurdă sancţiune – absurdă dacă uităm esenţa comunismului şi a totalitarismului – l-a marcat profund, încât mă întreb dacă nu a avut repercusiuni şi în planul sănătăţii sale fizice, scurtându-i numărul zilelor ce-i fuseseră hărăzite. Nici după evenimentele decembriste, în perioada criptocomunistă ce a urmat, publicaţiile, care explodaseră ca vegetaţia după ploaie, sub diferite titluri, nu s-au grăbit să-l invite în paginile lor. În acea perioadă, l-am invitat în redacţia ziarului, am avut şansa să accepte, spre marea noastră bucurie şi onoare.

Era aşa cum s-a spus: un om frumos, un personaj cu preocupări ieşite din banalul cotidian,