Un sfert din ceea ce spunem într-o zi este împânzit de minciuni. Chiar şi atunci când suntem ultracorecţi, ceilalţi ne bombardează cu gogoşile lor. Cine spune că nu a minţit niciodată se înşală amarnic. Zilnic ne întâlnim cu minciuni mai „albe“, mai nevinovate sau de-a dreptul gogonate. De ce ocolim cu intenţie adevărul? „Mă scot din sărite prietenii care mă sună pe ultima sută de metri să-mi spună că nu ne mai întâlnim şi întâmplător, dau peste ei în oraş, pe la vreo terasă“, spune cu năduf Cristina Marcu (24 de ani), operatoare de call-center. Tânăra consideră că prieteniile s-ar păstra mult mai uşor dacă cei implicaţi ar avea curajul să spună adevărul.

Citiţi şi:

Ciubărul, un detector antic de minciuniVideodetectorul de minciuni Afacere de mii de euro din minciuni

„Spune dom’le că n-ai chef şi nu se întâmplă nimic, dar când îndrugi tot felul de motive, zău că îmi piere pofta să te mai văd a doua oară“, arată Cristina. Tânăra spune că zilnic prinde pe cineva minţind. 

„Fie că e vorba de un prieten, fie că mă duc la magazin să cumpăr ceva şi vânzătorul îmi spune cu zâmbetul pe buze «nu am mărunt, vă dau un praf de copt» sau deschid televizorul, cineva îndrugă câte una“, se enervează Cristina.

Întrebată când a minţit ea ultima dată, Cristina răspunde cu glas alintat: „Păi, chiar azi. I-am zis unui client că-l ascult, dar de fapt îl pusesem în aşteptare pentru că m-a întrebat ceva despre telefonul lui «decapotabil». Evident că m-a buşit râsul şi cum nu-mi permiteam să-i râd în ureche, m-am distrat între timp cu colegii“, povesteşte tânăra.

Ea mai spune că este nevoită să le transmită clienţilor că o preocupă problemele ridicate de aceştia când, de cele mai multe ori, i se par hilare.

Telefonul, scutul minciunii

De altfel, cele mai multe minciuni vin prin te