Domnule, am recidivat. Ca si criminalul care se intoarce la locul faptei, eu m-am intors in Positano. Din mai multe motive, printre care si faptul ca nu mi-am permis sa-mi fac vacanta in Land of Choice. Ca tot veni vorba, noroc ca sloganul asta era disponibil, ca The chosen people e deja dat. Altfel am fi putut crede ca si noi suntem the chosen people of the president. Daca ne iubeste EL, suntem totusi the chosen people. Si dragostea ne-o arata in fiecare zi. Bine ca e familia mai micuta si nu are multi frati.
In fine, mie brusc si dintr-o data toata Romania mi s-a parut prea pretentioasa si pretioasa. Cum sa va explic, e ca si magazinul acela unde ti-e frica sa intri pentru ca stii ca totul e scump. Bine totusi ca avem Ministerul Turismului, cu sigla, stampila, buget si tot tacamul, plus o fermecatoare ministresa care numai ea dupa cum arata de bine si iti poti da seama ca de-aici incolo lucrurile ieftine nu mai au ce cauta in turismul romanesc.
Si exemplele pot continua: e ca la avocatul cu birou dotat cu mobila din piele si biblioteca din lemn de nuc - de undeva trebuie sa scoata banul si e clar ca de la tine, clientul. Asa e si turismul romanesc: de undeva trebuie sa scoata banul, adica de la mine. Ei bine, nu! De la mine acest Minister al Turismului nu o sa scoata niciun banut - sac! M-am sutit direct la Positano, ca acolo am mai fost o data si mi-a placut. Desi natangii astia de italieni nici macar o amarata de reclama nu au la teve. Cat despre Positano, nici atat. E de ajuns ca Steinbeck a scris o cartulie despre ei si ca nu exista o scriere mai antica sau mai moderna, mai filosofica sau mai lejera despre Italia in care locul sa nu fie mentionat. E la fel de adevarat ca, pe langa binecuvantarea naturii, lenesii astia de italieni au carat piatra cu piatra si si-au construit case pe un versant atat de abrupt, incat s-ar preta mai degraba la alpini
