Deși e nemulțumit de criza profundă cu care se confruntă românii și, în special, domeniul croitoriei, Dumitru Borcea își iubește meseria, pe care o practică din tinerețe, cu pasiune
Dumitru Borcea a început munca în croitorie mai mult din întâmplare. Nu a reușit să devină ospătar, așa că a ales a doua alternativă. Cu toate astea, a ajuns să-și iubească meseria și să o practice cu pasiune. „Prima dată, părinții mei au vrut să mă dea la școala de ospătari. Nu am reușit acolo, așa că a trebuit să aleg altceva. Sincer, mi-am depus dosarul la Cooperativa Progresul, pentru croitorie, mai mult ca să nu râdă băieții din sat de mine, că rămân fără meserie. Apoi m-am obișnuit, ba chiar mi-a plăcut că altfel nu aș fi continuat”, ne spune meșteșugarul. Practic, omul s-a făcut croitor pentru a nu se face de rușine în sat. „Pe atunci era obligatoriu să ai o meserie. Bine, mai erau și care rămâneau fără, dar aștia erau priviți foarte rău de restul lumii. Ca tânăr născut la sat, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, ar fi fost o catastrofă să n-ai meserie, iar prietenii te-ar fi îndepărtat din grupul lor”, mărturisește meșterul.
Dezamăgit de societatea actuală
Dumitru Borcea are ceva nemulțumiri față de societatea în care trăiește. La apropierea pensiei, după 38 de ani de muncă, dezamăgirile curg în sufletul omului. „Au fost lucruri frumoase în croitorie, aici mi-a albit părul și îmi iubesc meseria și locul de muncă. Dar în lumea de acum, croitoria nu mai este ce a fost. Vă spun că dacă știam că va merge așa greu și va fi așa puțin căutată, nu m-aș mai fi apucat de meseria asta, oricât de mult mi-ar fi plăcut”, ne spune meșterul. Croitorul e dezamăgit de lipsa de interes a oamenilor pentru acest domeniu, dar și de starea financiară proastă care s-a abătut asupra întregii țări.
La 55 de ani, are mult de lucru
Nea Mitică, așa cum îi spun apropiații, fa
