Pe croll-ul unei televiziuni de ştiri apare scris "sezonul spargerilor". Deci, ca să înţeleagă toată lumea, titlul materialului care urma să fie difuzat era "Sezonul spargerilor". Imediat apare un reporter, care din stradă, pe un ton extrem de serios, dar totodată având o oarecare doză de optimism spune: "Bună seara tuturor!".
Ei bine, această extrordinară combinaţie, felul în care intră în rezonanţă ceea ce se presupune a fi o informaţie cu gradul de impact asupra fiecăruia dintre noi (repet: "Sezonul spargerilor", "Bună seara tuturor!") poate fi scenariul unui film reuşit în genul celor regizate de Quentin Tarantino, Pulp Fiction, de exemplu.
Sezonul spargerilor. Bună seara tuturor! Lucrurile trebuie oprite aici, pentru ca imaginaţia să curgă liber şi să-şi arate roadele. Personal, am simţit o nostalgie, amestecată cu tristeţe, dar şi cu speranţă. La început, o căldură pe dinăuntru, "sezonul spargerilor", m-am gândit la ceva frumos, imaginaţia m-a purtat pe litoralul Mării Negre sau la munte, vorba filmului, "B.D. la munte şi la mare". Pe scurt, nostalgia unei vacanţe reuşite. Pe urmă însă, o umbră de tristeţe mi-a încruntat fruntea.
Mie încă nu mi-a spart casa nimeni, deşi cel mai adesea las uşa de la intrare deschisă atunci când plec undeva chiar şi pentru câteva ore. Însă speranţa mi-a revenit o dată cu primele cuvinte ale reporterului. "Bună seara tuturor!". Deci mi se poate întâmpla şi mie!, a exclamat sinele meu plin de speranţă. Poate că nu azi, poate că nu mâine şi nici răspoimâine, dar până se închide sezonul poate-poate o să-mi spargă şi mie cineva casa.
Adevărul este că e un privilegiu să fii tâmpit. Mărturisesc asta din experienţa proprie prin care privesc la oamenii ăia care lucrează în televiziunea cu pricina, copilul frumos şi deştept care a ocupat funcţia de reporter de teren în urma unei dorinţe