Acesta ar putea fi leit-motivul unui film care se cazneste indelung sa se plieze pe tema scorpiei imblânzite, insa umple prea mult sacul gaselnitelor ca sa mai fie convingator sau amuzant. Pe post de mâna de otel (sau de fier, poate asta vrea sa sugereze numele Margaret Tate?), care se imbraca de la marile case de moda si arata precum pe catwalk chiar si in excursie in Alaska, este plasata Sandra Bullock, actrita care, de altfel, si-a jucat excelent cam toate rolurile. Cu toata stradania ei, filmul nu reuseste insa sa se desprinda de impresia de aglomeratie pe care o lasa in majoritatea scenelor. Insasi intriga sa e subtirica si cu totul neverosimila: o canadianca tipul business-woman pâna in vârful unghiilor, bogata, independenta si rece ca metalul din titlu conduce o editura cu atâta drag si blândete, ca subordonatii nu mai stiu pe unde sa se ascunda si intepenesc când o vad. Totul pare sa inghete definitiv la aparitia zgripturoaicei in costum office, care stapâneste cu privirea-i de gheata intreg biroul si mai ales pe bietul secretar din dotare, care face in cele douazeci si patru de ore ale fiecarei zile milioane de jonglerii pentru a fi pe placul sefei, jonglerii care il fac frate de suferinta cu asistenta Mirandei Priestly. Numai ca aparitia functionarilor de la Emigrari (temutii indivizi binecunoscuti din numeroase filme hollywoodiene) o pun pe tigroaica la colt, in postura de caprioara neajutorata, iar ei ii vine in minte o singura solutie: casatoria rapida cu secretarul ei si, in consecinta, obtinerea cetateniei. Pe lânga indoiala ca o canadianca de asemenea conditie poate fi expulzata din State in acest mod, filmul ne mai strecoara o multime de dubii asupra intâmplarilor pe care ni le insira pentru a ne amuza la comanda. Daca s-ar fi multumit cu pastrarea unui singur filon (nu obligatoriu comic, ci emotionant si verosimil), si anume descoperirea faptul