Nicoletei Albulescu îi place să fie mereu în umbră, persoana din spatele cortinei fără de care cei de pe scenă nu ar avea aşa succes. Aşa se întâmplă şi cu grafica de care e pasionată, e sufletul reclamei, dar ea nu se vede. Mama ei a lucrat în Poşta Română şi de mică Nicoleta a fost obişnuită cu ziarele, cu presa scrisă. Îi plăcea încă de atunci să le răsfoiască. Nu ştia încă să deosebească o literă de alta, dar lua zilnic un cotidian, se aşeza în fotoliu picior peste picior şi, chiar dacă se întâmpla să-l ţină invers în mâini, „citea” cu glas tare poveşti inventate pe loc ce se vroiau a fi articole din ziar.

După terminarea liceului, a decis să se orienteze spre ştiinţe politice. „La 18 ani credeam că părerea mea chiar contează, dar e mai bine că am renunţat, pentru că am descoperit că politica nu este ceea ce visam eu. Acum mi-am dat seama că trebuie să treacă de trei ori 18 ani ca să poţi, într-adevăr, schimba ceva”, spune Nicoleta.

Îi place să se joace cu forme şi culori

Ulterior, şi-a descoperit valenţe în domeniul informaticii. De profil real fiind, i-a fost uşor să acumuleze cunoştinţe, mai ales că se căsătorise cu un tânăr foarte priceput în informatică. „Am învăţat multe de la soţul meu, lucru care mi-a dat curajul să merg mai departe. Am lucrat ca şi corector şi după aceea la tehnoredactare. Informatică e un univers pe care niciodată nu ajungi să-l cunoşti în totalitate. Dacă ai pasiune, nervi şi răbdare, descoperi în fiecare minut lucruri noi”, e convinsă Nicoleta.

Cu cât a avansat, însă, şi-a dat seama că-i lipseşte ceva. Asta până în momentul în care, lucrând pe calculator, a descoperit că-i place să se joace cu forme şi culori. Aşa a descoperit grafica, adevărata ei pasiune, pe care o aplică în domeniul publicitar, al reclamelor.

”Reclamele din ziua de azi te fac să gândeşti puţin