„Pampers" este marca inregistrata a companiei nord-americane Procter & Gamble, depusa in anul 1961, si desemneaza scutecele absorbante de unica folosinta, cu lavetele aferente, „pentru a tine bebelusii curati si parintii fericiti".

Parintele pampersilor, chimistul Victor Mills (1897-1997), o legenda a cercetarii tehnologice corporatiste indreptate spre crearea de noi produse, si-a mai legat numele si de chips-urile Pringles. Intr-un interviu, Mills recunostea cu sinceritate ca nu-si imaginase ca va revolutiona felul in care mamele schimba scutecele pruncilor si ca, mai mult decat atat, inventia lui va crea o industrie de mai multe miliarde de dolari anual. Pur si simplu, i se parea „o pierdere" ca scutecele sugarilor sa fie facute din panza care trebuia sa fie iar si iar spalata. Prin urmare, a experimentat, in 1959, pe nepoata sa, cu prilejul unei calatorii mai lungi cu automobilul familiei, primul scutec de unica folosinta. (Numele produsului, ales de o firma de publicitate, este derivat din engl. „to pamper" – a rasfata, a razgaia.) Intr-o succinta istorie a produsului de pe pagina de internet care ii este dedicata, www.pampers.com, se spune ca in anii 60, cand a intrat in magazine si farmacii, produsul era atat de revolutionar, incat ii descumpanea pe vanzatori, care nu stiau la ce raion sa-l expuna (au fost cazuri cand trona pe rafturi alaturi de alimente). Iar in zilele noastre firma-mama se lauda ca a realizat pampersi care „respira, da, respira!". Si ca poponetul bebelusului se pastreaza moale si neted multumita stratului protector de emulsie cu care sunt dotati pampersii. La ce mai sunt buni pampersii, in afara de menirea initiala? Sa aruncam o privire prin presa: „O batrana paralitica a fost prinsa cu heroina in «pampersi» (...) ea a fost arestata (...) deoarece avea ascunse 685 de grame de heroina in scutecele absorbante pe care le purta" (Even