Când privim la ferestrele sufletului – ochii – nu-i greu să observăm dacă cineva este sau nu înlăuntru şi, dacă da, în ce măsură ne-ar îngădui să năvălim în landul de dincolo, cel ascuns văzului, cel de taină în care cuvinte nu-s, ci doar o infinită, suverană tăcere pe care nu se cuvine s-o tulburi. Se poate doar intra aici tăcând şi-atunci, abia atunci tăcerea de dincolo, din vremi de mult apuse, îşi încordează struna şi prinde a cânta. (...) La portretele rămase de la Sandro Botticelli – nume cu care a intrat în istoria artei mondiale Alessandro Filipepi, florentinul născut în anul 1445 în cartierul Santa Maria Novella – ochii sunt nu doar „ferestre ale sufletului“, sunt oglindă şi ră Publicitate sfrângere a poveştii care poartă un nume de om sau nici măcar nume, ci doar chip.

Ucenic al lui Filippo Lippi, iar după moartea acestuia (1469), al lui Verrocchio, maestrul de la care a luat lecţii şi Leonardo da Vinci, Sandro Botticelli a lucrat la comanda (şi sub mecenatul) marii familii de Medici, fiind „acceptat“ în anturajul lui Lorenzo Magnificul, Juliano şi Lorenzo Pierfrancesco şi, mai apoi, în clanul Vespucci.

Dar asta e altă poveste. (...) Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală. Când privim la ferestrele sufletului – ochii – nu-i greu să observăm dacă cineva este sau nu înlăuntru şi, dacă da, în ce măsură ne-ar îngădui să năvălim în landul de dincolo, cel ascuns văzului, cel de taină în care cuvinte nu-s, ci doar o infinită, suverană tăcere pe care nu se cuvine s-o tulburi. Se poate doar intra aici tăcând şi-atunci, abia atunci tăcerea de dincolo, din vremi de mult apuse, îşi încordează struna şi prinde a cânta. (...) La portretele rămase de la Sandro Botticelli – nume cu care a intrat în istoria artei mondiale Alessandro Filipepi, florentinul născut în anul 1445 în cartierul Santa Maria Novella – ochii sunt nu