Dezbaterea publică pe tema "Complexului de Porci" s-a desfăşurat previzibil: era clar că patronul Gheorghe Caruz o să-şi cheme subordonaţii să-i facă galerie, aşa cum a fost evident pentru toată lumea că i-a convins să ţipe în favoarea lui spunându-le că, dacă n-o fac, o să fie obligat de răii de la Mediu să închidă firma şi să-i dea afară. Dacă nu negăm realitatea că oamenii în cauză sunt obişnuiţi mai mult cu munca şi mai puţin cu cititul, e de înţeles vehemenţa cu care s-au manifestat.

E firească teama de a-ţi pierde serviciul, iar când şeful îţi spune că el n-ar vrea să te lase pe drumuri dar s-ar putea să fie forţat de alţii să o facă, e clar că trebuie să iei atitudine. Ce n-au înţeles angajaţii lui Caruz este tocmai faptul că susţinerea pe care i-au acordat-o acum ar putea să fie primul lor pas spre şomaj. Strigând în favoarea lui şi huiduindu-i pe cei ce aveau opinii contrare, i-au demonstrat că sunt o masă de manevră uşor de manipulat. O entitate neglijabilă în ecuaţia profitului obţinut cu orice preţ. Luându-l gura pe dinainte, Gheorghe Caruz a spus, de faţă cu toată lumea, şi adversari, şi partizani: "Decât să fac investiţiile de mediu, mai bine închid!". Asta după ce, puţin mai înainte, afirmase nonşalant că "după cum se ştie, investiţiile de mediu nu aduc profit!". Înţelegem de aici că patronului "Complexului de Porci" nici nu-i trece prin cap să-şi rupă din dividende pentru a aloca bani rezolvării problemei mirosului insuportabil de bălegar. Cu o detaşare demnă de portretul robot al îmbogăţiţilor contemporani, el continuă să susţină că nu miroase de la porcăria lui, ci de la canalizarea oraşului. Ca şi până acum, se plânge că nu are bani de investit în mediu, fiindcă statul nu-l ajută ci, dimpotrivă, îl tot amendează, sărăcindu-i bugetul. Un argument rămas fără acoperire, în momentul când reprezentantul Gărzii de Mediu Brăila a spus că, din numero