Showul Maddonnei a avut miza tocmai pentru ca s-a luptat cu noi, cu mentalitatea noastra. Cu felul nostru de a zice: "A venit alogena de Madonna Ciccone, o macaronara din neam de mafioti newyorkezi, convertita la talmud si alte cabale sioniste, care s-a vindut internationalei tiganesti" etc…, scrie Florin Dumitrescu, pe blogul lui.

Mi-a groaza de un viitor european in care o vom fi haituiti pentru curajul opiniilor. De aceea v-am lasat sa aberati (la articolul anterior despre replica Madonnei, n.r.) pe majoritatea dintre voi, sa injurati si sa va descarcati furiile pe diversi tapi ispasitori. A va pune pumnul in gura echivaleaza cu a va inrobi. Iar inrobirea e un proces istoric ale carui consecinte le suferim astazi cu totii, ei si noi deopotriva.

Cei care s-au grabit sa acuze plaga tiganeasca sint prea tineri ca sa inteleaga aluzia la momentul de invatamint politic. Pentru ei in mod special, iata explicatia:

Pe vremea comunistilor, seratele dansante organizate in cadru institutional (la serbari scolare, studentesti, muncitoresti etc.) erau in mod obligatoriu prefatate de un moment ideologic, in care unul-doi tovarasi responsabili cu propaganda tineau o mica prelegere doctrinara, in timp ce multimea abia astepta sa se termine blabla-ul si sa se dea drumul la dans. Acest blabla conventional avea un rol benefic, in fond: era justificarea fata de forurile tutelare ca, la actiunea tovaraseasca, nu s-a prestat numai dans (decadent, capitalist, obscurantist), ci s-au si dezbatut problematici etc.

Partea haioasa mi s-a parut ca, de asta data, Madonna a inceput - dimpotriva – cu dans si zbintuiala; si si-a inclus manifestul politic undeva la mijloc, ca un ravas in placinta.

E practica multor muzicieni americani sa isi exprime vadit ideologia, asa, intre cintece. Partea OK e ca intr-adevar, si cintecele din context aveau