În 1989, Ştefan Beregszaszy era, de peste 20 de ani, antrenor la Metalul Hunedoara. Din 1984, printre elevii săi se număra şi Marieta Ilcu, campioană mondială universitară, care a reuşit în primăvara anului 1989 să devină vicecampioană a lumii la Campionatele Mondiale de sală de la Budapesta la săritura în lungime, iar apoi să fie singura reprezentantă a Europei la Cupa Mondială. Performanţele erau însă umbrite de faptul că antrenorul şi sportiva făceau parte dintr-un club de provincie.
FINANŢARE DE LA UGSR
"Metalul" Hunedoara era în 1989 unul dintre cluburile din municipiul Hunedoara, care avea ca secţii principale atletismul şi handbalul. Atletismul reuşise de-a lungul anilor să aducă numeroase titluri de campioni naţionali. Printre antrenori se număra şi Ştefan Beregszaszy.
Banii pentru activitatea sportivă a clubului veneau de la UGSR. Ştefan Beregszaszy îşi aminteşte că fondurile veneau defalcate pe secţii: "Aveam cele mai bune rezultate şi era normal să avem cei mai mulţi bani. La vremea respectivă, câteva zeci de sportivi erau legitimaţi la Metalul Hunedoara. Atunci erau mulţi copii care făceau sport. Se încuraja sportul de mase şi pentru că exista o bază de selecţie mai mare. Aşa apăreau şi rezultate. Mergeam prin şcoli în fiecare an, de unde făceam selecţii. Inclusiv în 1989 am organizat o întrecere care se numea «Cupa anilor I», cu faze pe clasă. Primii cinci din fiecare clasă mergeau mai departe. De acolo mi-a şi ieşit primul campion naţional.
Cu regret trebuie s-o spun că atunci se încuraja sportul de masă, care nu era formal ca acum. Am reuşit să avem şi 13 titluri de campioni naţionali într-un an, astfel că veneau şi banii. Ajunsesem să fim al cincilea club din ţară, unul de nivel olimpic. În 1989 eram între primele 10 cluburi din România. De asemenea, datorită rezultatelor, conducerea Combinatului Sideru
