Profesoara de matematică Viorica Ţuţuianu ne povesteşte un şir de întâmplări a căror protagonistă a fost alături de fiul său, Cezar, elev de liceu în clasa a XI-a pe atunci.
"Se sărbătorea Marea Revoluţie Sovietică la liceul bucureştean «Gheorghe Lazăr». Vremea călduţă a făcut ca elevii să fie scoşi în curtea liceului pentru a-şi aduce prinosul de recunoştinţă în faţa fratelui mai mare de la Răsărit. În mod firesc, pentru lăzărişti, adunarea din curte era doar un prilej de a sta la grămadă, de a glumi, nicidecum un moment de implicare emoţională în evenimentul pe care, vezi Doamne, simţeau o imperioasă nevoie să-l marcheze prin discursuri. A sosit şi momentul cumplitului sacrilegiu: Cezar a scos din buzunar un clopoţel şi a început să sune! Imediat au apărut ca din pământ nişte gealaţi şi l-au înşfăcat, ducându-l în cabinetul directorului. Din momentul acela a început nebunia", îşi aminteşte cu groază mama imberbului atentator la liniştea regimului.
Pentru circa o lună, profesoara de matematică Viorica Ţuţuianu de la "Spiru Haret" a fost purtată pe la "Liceul Lazăr", pe la Inspectorat, la sediul UTC, pentru a fi pusă faţă în faţă cu teribila crimă a fiului ei. Căci crimă era, şi poate mai mult decât atât, să necinsteşti momentele înălţătoare ale sărbătoririi unui eveniment comunist.
"M-au sunat imediat şi m-au chemat la discuţii. Le-am spus: «E un copil, ştiţi cum sunt copiii, se distrau, ei o iau în joacă, n-o să se mai întâmple»", povesteşte profesoara cum încerca să-şi apere copilul de isteţimea tâmpă a unora care găsiseră prilejul să se afirme în ierarhia de lingăi ai timpului. Nici faptul că elevul nu era un oarecare, ci un olimpic la matematică, nu mai însemna nimic în faţa cozilor de topor: "Tovarăşă, dar asta nu e tot, fiul dumneavoastră a scris o scrisoare cu drepturile omului, pentru a o trimite în străinătate!".
P
