Turiştii care vor să vadă epava din Staţiunea Tineretului sunt conduşi acolo de ghizi care cunosc puţine lucruri despre istoria ei. O variantă este că vasul, construit în anii ‘30 pentru Ministerul Britanic pe timp de Război, a fost eşuată chiar de căpitan. Atunci când te pregăteşti să porneşti spre epava din Costineşti, te aştepţi ca, la întoarcere, să ştii o mulţime de amănunte despre istoria ei. În urma unei plimbări la epava din Staţiunea Tineretului, turiştii sunt curioşi să afle cum a aceasta ajuns acolo, de unde a venit, ce mări şi ţări a străbătut, sau măcar frânturi din legendele şoptite de localnici despre cum a fost descărcată de portocale şi ulei de măsline, cu zeci de ani în urmă. În realitate însă, după ce te întorci la mal, ştii cam tot atât cât ştiai şi înainte.

Portavocea de pe faleză te invită la un tur de trei kilometri pentru numai 10 lei, iar copiii plătesc jumătate de preţ. În câteva minute, bărcile cu motor ce aşteaptă la mal sunt umplute de turişti curioşi, cu zâmbet entuziast imortalizat de blitzul aparatelor de fotografiat. Ghidul, un bărbat trecut de 40 de ani, scump la vorbă, este preocupat mai mult de ce a dres şi nu a dres guvernul actual, decât de informaţiile legate de epavă, un simbol al Costineştiului.

Cultură urbană pe pereţii vasului

Drumul cu barca către epavă durează circa zece minute. Pe măsură ce te apropii de ea, în faţă îţi răsare un munte de fier ruginit, ce poartă şi acum urmele apelor brăzdate în furtună zeci de ani.

Primul lucru care te frapează, după imensitatea blocului ruginit, sunt petele de culoare ajunse din civilizaţie în mijlocul apei. Câteva desene graffiti sunt completate cu litere de-o şchioapă, creionate probabil de doi îndrăgostiţi ce şi-au scris numele cu vopsea albastră. Cultura urbană a ajuns pe pereţii vechi de cinci decenii, însă privitorii sunt încâ