Au vopsit faţada şi, în spate, au dezmembrat tot, apoi au vândut la fier vechi. Afară, vopsit gardul, înăuntru, leopardul. Acum, din CORAPET, colosul de fibre sintetice din Corabia, au mai rămas doar sigla spânzurată de zid şi scheletul fabricii, îmbrăcat în beton. De doi ani, noii proprietari au investit doar în cei care păzesc umbrele trecutului.
Au mai rămas pereţii şi pământul. Fragmente de geamuri, instalaţii distruse sau dezmembrate, conducte secţionate şi ruginite stau neclintite, mărturii ale frângerii unei ordini. Oamenii trec zilnic pe lângă ele, aruncând, uneori, priviri nostalgice. De cele mai multe ori, însă, ochii ţintesc în gol, obişnuiţi cu nimicul. O vreme au sperat că îşi vor găsi aici un loc de muncă, atunci când fabrica a intrat pe mâinile taiwanezului despre care ştiau că face PET-uri. La Buzău, afacerile Greenfiber International merg bine. Aici, însă, nu s-a investit decât în firma de pază.
„Aveam perspective frumoase, chiar în lunile septembrie-octombrie ale anului trecut am avut întâlniri cu proprietarul fostei fabrici de fibre sintetice, Melana, aşa cum îi spunem noi în zonă, atât la Corabia, cât şi la Buzău, acolo unde deţine trei fabrici, cu peste 3.000 de salariaţi. Mi-a spus că, dacă îi aduc gazele, va da drumul la fabrică pentru 300-400 de salariaţi. Rugămintea mea a fost ca până aducem gazele să dăm totuşi drumul la fabrică pentru 100 de salariaţi. Am bătut palma, trebuia să mute nişte utilaje de la Buzău la Corabia, într-o hală de aici. Din păcate, a venit criza şi, pentru moment, a căzut această înţelegere, urmând să reluăm în momentul în care vom aduce gazele“, spune primarul Barbu Teodor.
Începutul dezastrului
Consiliul de Stat. Decret nr. 40 din 27/02/1978 (Decret nr. 40/1978) privind înfiinţarea Întreprinderii de Fibre Sintetice Corabia. Publicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 27/02/1978. La
