Nebunia din finala Cupei României din 1988 nu poate fi uitat nicioadată. Jucătorii din aceea partidă, dar şi comentatorul TVR, Dumitru Graur, au rememorat special pentru cititorii Gazetei evenimentele petrecute în meciul care s-a desfăşurat pe stadionul "23 august", din Bucureşti.
Teren bun, timp călduros şi 45.000 de suflete care aşteptau cu nerăbdare să asiste la un nou spectacol fotbalistic. Aceasta a fost atmosfera derbyului dintre Steaua şi Dinamo, în finala Cupei din 1988. Scena: bineînţeles cel mai mare stadion al ţării, "23 august". Steaua, campioana României în acel sezon, îşi dorea eventul, iar Dinamo, cu mînjii Lupescu, Răducioiu şi Lupu, căuta revanşa.
"Noi eram o echipă de-abia formată, tînără, iar Steaua fusese campioana Europei şi era şi cîştigătoarea campionatului intern. Aveau o echipă foarte bună, dar noi nu eram omogenizaţi, aveam doar un an împreună", rememorează Dănuţ Lupu. Roş-albaştrii au început tare meciul, iar în minutul 27 Lăcătuş a expediat mingea în poartă, după o centrare perfectă a lui Iovan.
"Cîinii" au continuat să caute egalarea şi au forţat introducîndu-l pe Florin Răducioiu, care la vremea respectivă avea numai 18 ani. Iar în minutul 87, blondul a tras cu sete pentru 1-1. Faza care avea să marcheze meciul şi competiţia a venit în minutul 90. Hagi a centrat în diagonală, Moraru a respins defectuos, iar Balint, pe fază, a împins mingea în poartă. Golul a fost anulat pe motiv de ofsaid, iar jucătorii Stelei au părăsit terenul în semn de protest.
Trofeul i-a fost atribuit lui Dinamo, dar mai tîrziu FRF a adjudecat meciul 2-1 pentru Steaua. După Revoluţia din '89, Steaua i-a returnat trofeul lui Dinamo, care a refuzat să îl mai primească.
Dumitru Graur, cel care a comentat multe derby-uri înainte de 1989, a povestit un episod halucinant: "A fost singurul meci care m-a obligat să tac, deşi eram comentator. E
