A vrut să facă ceva unicat, care să-l caracterizeze şi gândul i-a zburat către casele tradiţionale româneşti, despre care spune că sunt minunate, că au o construcţie guvernată de bunul simţ.

Cu puţin timp în urmă a simţit nrvoie de schimbare în viaţa sa. „În urmă cu vreo şase-şapte ani vroiam să fac ceva care să-mi placă, dar din care să pot câştiga şi ceva bani. Mă gândeam ca materia primă să fie una clasică, uşor de modelat, să am nevoie de puţine scule. Aşa am ajuns să fac bisericuţe, case, şcoli, toate în miniatură, din ceramică”, a spus Daniel, care este şi purtătorul de cuvânt al Primăriei Râmnicului. Primul „profesor” i-a fost un cunoscut ceramist din Vlădeşti, Vâlcea, Constantin Arniceru. „Am mers la atelierul lui nea Costică, i-am spus care mi-e păsul şi mi-a zis: «N-ai de lucru? Atunci ia lutul ăsta în mână şi să vedem ce-ţi iese» Şi am plecat cu cocoloşul de lut, de un kilogram, către casă”, povesteşte Daniel.

Preţurile „caselor” îngheţate de patru ani

Pe o masă din magazie, a făcut primele căsuţe. Cum lutul se comprimă cam 25 la sută când se usucă, a învăţat şi câteva „trucuri” ale artei sale. „La îmbinări trebuie să-l las să culiseze, că altminteri se rup stâlpii. Am făcut mii de piese, nici eu nu le ştiu numărul. Ele au de la 2,5 centimetri până la 30 de centimetri. Construcţia fiecărui obiect, fie el căsuţă, fântână, han, bisericuţă, durează cam patru-şapte zile” , spune Daniel. Preţul exponatelor a rămas acelaşi de patru ani încoace. O căsuţă costă 15 lei, o bisericuţă 30 de lei, iar lucrurile mai mici, 10 lei. Daniel lua lutul din Vlădeşti, coborând cu sacul în spate, dar acum pământul îl ia de nenea Arniceru. Până acum a fost la zeci de târguri ale meşterilor populari, organizate fie la Tîrgu Jiu, Piteşti, Mediaş unde îşi vinde produsele, iar în primul week-end din septembrie va fi prezent la un mare târg care se organizează la Sibi