Şi-a dorit o muncă de teren şi a fost atras de investigaţiile specifice acestei meserii, considerând că este un „detectiv economic“. În adolescenţă, Adrian Sechel şi-a dorit să urmeze o universitate tehnică, dar paşii l-au purtat spre alte orizonturi. „Pasiunile s-au cristalizat în perioada liceului, care avea profil energetic. Mi-a plăcut partea tehnică, dar nu a fost să fie... Am lucrat şi ca electrician o perioadă, după ce am terminat armata, dar am văzut că e greu ca muncitor şi am urmat cursurile ASE-ului“, îşi aminteşte Adrian Sechel.
În anul 1991, când s-a înfiinţat Garda Financiară Prahova, a intrat în rândurile comisarilor acestei instituţii. „Nu prea se ştia exact cu ce se ocupă Garda şi chiar am avut discuţii cu soţia. Lucram la Statistică atunci, de un an, şi nu înţelegea că după aşa de scurt timp vreau să plec în altă parte“, spune Adrian Sechel.
A considerat, însă, că încearcă ceva mai bun, atras fiind, în primul rând, de munca de teren, şi apoi de un coleg care i-a spus în câteva cuvinte cam în ce constă munca unui comisar. „M-a atras faptul că vii în contact zilnic cu oameni noi, cu societăţi cu profile de activitate diferite, cu situaţii diferite, nu seamănă o zi cu alta în muncă“, declară Adrian Sechel.
Satisfacţia investigaţiei
În meseria pe care o urmează are satisfacţii după ce urmăreşte munca de investigaţii dă roade. „Când ajungi la nişte rezultate pe care în prima fază doar le bănuiai, ca un detectiv economic, când se confirmă anumite lucruri, cu argumente, cu toate că reprezentanţii unei firme susţineau că nu-i aşa, ai o satisfacţie. Dar sunt şi momentele neplăcute, atunci când eşti acasă şi sună telefonul de serviciu. Te-ai ridicat de la masă, te-ai ridicat din pat, te-ai îmbrăcat, ţi-ai luat geanta şi ai plecat la serviciu. Poate să fie trei dimineaţa, şase dimineaţa...“, mărturiseşte comisarul.
