O joacă de copil s-a transformat în pasiune pentru Cristina Bibolar. Pentru ea arta a devenit cea mai bună formă de exprimare a personalităţii. A ajuns să cunoască oamenii prin intermediul ei şi chiar îi aprecieze pe fiecare în parte. Un album de artă cu lucrări semnate de Grigorescu primit în dar în copilărie au făcut-o pe Cristina să conştientizeze importanţa artei în viaţa sa. „L-am descoperit pe Grigorescu cu ochii unui copil fascinat de tot ceea ce vedea”, a povestit artista.
Cristina a crescut înconjurată de artişti şi prieteni care apreciau arta, iar momentul decisiv a venit odată cu admiterea la un liceu de profil. „Liceul de artă a însemat multe tatonări. Am studiat restaurare ceea ce m-a dus pe drumul detaliului şi al răbdării. Profesor şi mentor mi-a fost Nicolae Ispas căruia îi datorez mult. Mi-a spus că pot şi a crezut în mine chiar dacă eu nu o făceam”, a spus Cristina.
A urmat pregătirea pentru facultate. „A fost un moment crucial în care mi-am dat dat seama că pot. Am început să am încredere în mine”, a completat albaiulianca. După cinci zile lungi de examene, Cristina Bibolar a aflat că este studentă la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. Atunci pentru prima oară, tânăra din provincie a simţit gustul vieţii. „Se terminase cu joaca, cu copilăria. Era extrem de multă muncă. La cursurile facultăţii de arte nu puteai lipsi şi să spui că recuperezi altă dată”, a spus artista.
Oboseala şi munca nu au făcut-o să cedeze, ci au ambiţionat-o. „Au fost şi situaţii în care am simţit că zădărnicia mă prinde din urmă, dar acum îmi dau seama ca acestea au fost nişte experienţe semnficative în viaţa mea”, a declarat Cristina.
Înapoi acasă
Odată cu terminarea facultăţii apăreau şi grijile. Locurile de muncă pentru artişti erau puţine, iar Cristina ştia un lucru „Cu „meseria” de artist