Mă încăpăţânez să cred că miza de la Ministerul Turismului nu e Elena Udrea, ci România. România profundă şi uşuratică. Mă tem că nimeni nu vede România din cauza cosiţelor blonde ale ministrului. Un astfel de scandal era bine-venit într-o perioadă prosperă, când ziarele picotesc şi trag targa pe uscat. Paradoxal, Elena Udrea are dreptate când visează un turism sănătos. Plaiurile mioritice merită şi vizitatori cu dare de mână, nu numai ziceri de genul „frumoasă ţară, păcat că…”. Şi e normal să pompeze într-un astfel de vis orice o duce minţişoara ei că ar fi profitabil. Oricare economist (chiar şi cel cu creionul după ureche care pune una şi ţine două) ar putea demonstra că, dacă în ţară intră încă 8-10 miliarde de euro din industria vacanţieră, economia românească mestecă şi respiră mai uşor. Că plata salariilor se relaxează, iar rata şomajului se diminuează în limite suportabile. Goana dementă după impozite şi suprataxe ia sfârşit. Are dreptate? Are.
Ceea ce nu vede sau nu înţelege doamna ministru e că a greşit numele ţării tuturor posibilităţilor. România nu este şi nu va fi niciodată aşa ceva, deşi este, în acelaşi timp, ţara unde totul e posibil. E cel mai înapoiat ţinut european, fireşte, cu excepţia Bulgariei. Asta nu-i nicio scofală, vecinii de la sud, în sărăcia lor, reuşind lucruri mai mult decât onorabile şi înfăţişându-se lumii mai cinstit. România, pe scurt, nu poate oferi drumuri, trasee, relaxare, siguranţă, confort – nici măcat WC-uri. România e pitorească, dar turistică – nu. Ceea ce s-a construit în vremea comunismului e meschin şi ruinat, iar ceea ce s-a construit în epoca de plastic aurit şi capitalist este de toată jena. Drumurile sunt impracticabile, orarele imposibil de respectat, calea ferată, o ruginitură din alt veac, principalul aeroport al ţării, o înghesuială fără orizont… Oriunde te întorci, murdăria şi kitsch-ul se simt la
