Comunicarea cu viitorul copil începe încă din viaţa intrauterină. Specialiştii de la Children’s Hospital Boston descriu senzaţiile pe care fătul le percepe şi modul în care părinţii ar fi bine să interacţioneze cu cel mic. Specialiştii americani susţin că după dezvoltarea sistemului nervos (complet conturat în ziua a 20-a) fătul începe să aibă o viaţă emoţională, mai ales după cea de-a 40-a zi a dezvoltării sale intrauterine, când încep să apară undele cerebrale, semne ale activităţii creierului.
Potrivit specialiştilor, încă din timpul gravidităţii, viitoarea mămică este în rezonanţă afectivă cu copilul ei. În măsura în care mişcările fătului devin perceptibile, femeia începe să îi simtă reacţiile; de exemplu, simte şuturile viguroase ale fătului când acesta se enervează.
Se ştie că fătul este o fiinţă avidă de percepţii şi senzaţii. Sistemul său senzorial funcţionează foarte devreme, înainte de a se maturiza pe deplin. El e sensibil la atingeri şi la sunete. Dintre simţuri, cel auditiv este cel mai solicitat în ultimul trimestru al sarcinii. Vocea mamei sale vine în acelaşi timp şi din interior şi din exterior. Este dovedit prin studiul variaţiilor ritmului cardiac că fătul reacţionează la muzică.
Copilul „absoarbe” emoţiile mamei
Graviditatea este o perioadă deosebită în viaţa unei femei, bogată în contradicţii şi sentimente ambivalente. În unele zile, viitoarea mămică se simte fericită, apoi în zilele următoare este anxioasă. De aceea, oamenii de ştiinţă şi-au pus întrebarea dacă o mamă stresată înseamnă un bebe stresat?
Studiile arată că mesajele biochimice complexe din sângele mamei ajung la făt, iar acesta reacţionează. De exemplu, adrenalina produsă sub impactul unei puternice emoţii trece de bariera placentară. Când mama este emoţionată, variaţiile ritmului cardiac şi respirator al bebel
